SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală curativă-profilactică în care sunt tratați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.

SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sunt internați bolnavii, accidentații sau răniții. [Pl. și: spitaluri] – Din germ. Spital.

SPITÁL, spitale, s. n. Instituție medicală în care sînt internați bolnavii, accidentații sau răniții pentru a fi îngrijiți. Prietenul tău e dus la spital; o să se facă sănătos. SADOVEANU, M. C. 109. Doctorul... e hotărît să mă trimeată în țară la spital. CAMIL PETRESCU, U. N. 343. El muri în spitalul de alienați – palid, mut pînă-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. EMINESCU, N. 40. ◊ Spital unificat v. unificat. – Pl. și: spitaluri (SAHIA, N. 118, GOLESCU, Î. 32). – Variantă: (regional) șpitái (HODOȘ, P. P. 131) s. n.

ȘPITÁI s. n. v. spital.

*cămín-spitál s. n., pl. cămíne-spitál

spitál s. n., pl. spitále

spitál s. n., pl. spitále

SPITÁL s. (MED.) (înv.) bolniță, ospital.

SPITÁL s.n. Instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. [< germ. Spital].

SPITÁL s. n. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii. (< germ. Spital)

spitál (-le), s. f. – 1. Instituție medicală pentru îngrijirea bolnavilor. – 2. (Arg.) Palton, haină. – Var. spital, Trans. șpital. Mr. spital. It. ospitale, prin intermediul ngr. σπιτάλι, cf. tc. ispitalia, bg. spital și var. din germ. Spital, cf. sb., cr. špitalj, pol. szpital, mag. ispitály (Cihac, II, 392; Borcea 206; după părerea greșită a lui Graur, BL, XVI, 100, spital ar fi o falsă regresiune a lui șpital). – Der. spitalagiu, s. m. (infirmier); spitalagioaică, s. f. (infirmieră); spitalicesc, adj. (de spital).

SPITÁL ~e n. 1) Instituție curativ-profilactică, în care bolnavii sunt internați pentru a li se acorda asistența medicală necesară. 2) Clădire în care se află această instituție. /<germ. Spital, lat. hospitale, fr. hôpital

spital n. casă de primit și de îngrijit bolnavii lipsiți de mijloace. [Nemț. SPITAL].

spitál n, pl. e (ngr. spitáli, d. it. spedale, ospedale, ospitale, care vine d lat. hospitale, de unde vine și fr. hôpital, germ. spital, rus. gospitálĭ, rut. špitál, ung. ispotály. V. ospitalier, otel, ospăț). Casă de bolnavĭ: spitalele Spiridoniiĭ din Moldova, ale Eforiiĭ din București. – În nord șpital.

șpitál, V. spital.

SPITAL s. (MED.) (înv.) bolniță, ospital.

INSTITUȚII SANITARE. Subst. Spital, bolniță (înv.), clinică, policlinică. Sanatoriu, casă de sănătate (înv.), preventoriu, curatorium (înv.); stațiune, stațiune balneară, stațiune balneoclimaterică, băi. Casă de nașteri, maternitate. Casă de nebuni, ospiciu, balamuc, mărcuță (fam.). Leprozerie. Lazaret (rar). Dispensar, ambulatoriu. Cabinet medical; cabinet dentar. Infirmerie. Circumscripție sanitară, circă (fam.). Salvare, ambulanță; caravană sanitară. Punct medical (sanitar), punct de prim ajutor. Sanepid. Institut de medicină. Institut de igienă. Academie medicală. Farmacie, spițerie (pop.), apotecă (reg.), potică (reg.); punct farmaceutic. Adj. Spitalicesc, clinic; sanatorial; ambulatoriu; sanitar, medical, medico-sanitar; balneoclimateric, balneoclimatic, balneologie. Vb. A spitaliza, a interna, a dispensariza. V. boală, doctor, însănătoșire, medicament, medicină, sănătate, tratament medical.

cămín-spitál s. n. Cămin (de obicei de bătrâni) în care se acordă asistență sanitară ◊ „Din 1961 mă aflu internat în sanatoriul Tulgheș, raionul Gheorghieni. Mi s-a recomandat să intru într-un cămin-spital.” Sc. 6 VI 66 p. 2. ◊ „Celălalt compartiment are profil de cămin-spital, unde bolnavii vor beneficia de asistență medico-socială. Atât în secția de post-acuți, cât și în căminul-spital vor putea fi internați, în funcție de solicitări, bolnavi cronici.” R.l. 15 V 74 p. 1. ◊ „La Comănești a fost construit și dat în folosință un modern cămin-spital pentru bătrâni.” Sc. 16 V 80 p. 5; v. și Sc. 5 XI 65 p. 2 (din cămin + spital)

návă-spitál s. f. (mar.) Navă amenajată ca spital ◊ „Nava-spital «Britannicus» a fost torpilată de germani în 1916.” R.l. 24 XI 76 p. 6. ◊ „Primele două filme înfățișează peregrinările scafandrilor de pe «Calypso» pe nava-spital «Britanic» scufundată în 1916.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și Sc. 18 X 77 p. 5, R.l. 29 XII 77 p. 6 (din navă + spital, după fr. navire-hôpital; LTP)

policlínică-spitál s. f. Spital care funcționează și ca policlinică ◊ „Policlinica-spital are un laborator și o farmacie.” Sc. 24 XII 66 p. 2 (din policlinică + spital)

spitál-policlínică s. n. Spital în care funcționează o policlinică ◊ „La Hârșova s-a dat în folosință un nou spital-policlinică.” Sc. 24 XII 66 p. 2 (din spital + policlinică)

spital, spitale s. n. 1. (intl., înv.) palton; pardesiu. 2. (friz., înv.) loțiune dezinfectantă aplicată după ras.