SPIROMÉTRU, spirometre, s. n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. – Din fr. spiromètre.

SPIROMÉTRU, spirometre, s. n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. – Din fr. spiromètre.

SPIROMÉTRU, spirometre, s. n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămînilor.

spirométru (-me-tru) s. n., art. spirométrul; pl. spirométre

spirométru s. n. (sil. -tru), art. spirométrul; pl. spirométre

SPIROMÉTRU s.n. Instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. [< fr. spiromètre, cf. lat. spirare – a respira, gr. metron – măsură].

SPIROMÉTRU s. n. instrument folosit în spirometrie. (< fr. spiromètre)

SPIROMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. /<fr. spirometre

SPIRO-2 „respirație, plămîni”. ◊ L. spiro, are „a respira” > fr. spiro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~graf (v. -graf), s. n., spirometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la spirograf; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare a capacității pulmonare cu ajutorul spirometrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămînilor.