SPIROGRÁF, spirografe, s. n. Aparat care înregistrează mișcările respiratorii și efectuează măsurarea cantitativă a oxigenului inspirat și a dioxidului de carbon expirat. – Din fr. spirographe.

SPIROGRÁF, spirografe, s. n. Aparat care înregistrează mișcările respiratorii și efectuează măsurarea cantitativă a oxigenului inspirat și a bioxidului de carbon expirat. – Din fr. spirographe.

spirográf (-ro-graf) s. n., pl. spirográfe

spirográf s. n. (sil. -graf), pl. spirográfe

SPIROGRÁF s.n. Spirometru înregistrator. [< fr. spirographe].

SPIROGRÁF s. n. spirometru înregistrator. (< fr. spirographe)

SPIRO-2 „respirație, plămîni”. ◊ L. spiro, are „a respira” > fr. spiro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~graf (v. -graf), s. n., spirometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la spirograf; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de măsurare a capacității pulmonare cu ajutorul spirometrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămînilor.