SPIRITUALÍST, -Ă, spiritualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Care aparține spiritualismului, privitor la spiritualism. 2. S. m. și f. Adept al spiritualismului. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualiste.

SPIRITUALÍST, -Ă, spiritualiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Care aparține spiritualismului, privitor la spiritualism. 2. S. m. și f. Adept al spiritualismului. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualiste.

SPIRITUALÍST2, -Ă, spiritualiști, -ste, s. m. și f. Adept al spiritualismului.

SPIRITUALÍST1, -Ă, spiritualiști, -ste, adj. Care aparține spiritualismului, privitor la spiritualism. Construirea unei filozofii spiritualiste și creștine. GALACTION, O. I 233. [Arta medievală] ar vrea să ne dea imagini spiritualiste, lipsite de orice substrat material; dar o asemenea minune fiind cu desăvîrșire peste putință, arta tinde la simbolizare. GHEREA, ST. CR. II 119.

spiritualíst (-tu-a-) adj. m., s. m., pl. spiritualíști; adj. f., s. f. spiritualístă, pl. spiritualíste

spiritualíst adj. m., s. m. (sil. -tu-a-), pl. spiritualíști; f. sg. spiritualístă, pl. spiritualíste

SPIRITUALÍST, -Ă adj. Referitor la spiritualism, propriu spiritualismului. // s.m. și f. Adept al spiritualismului. [< fr. spiritualiste].

SPIRITUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al spiritualismului. (< fr. spiritualiste)

SPIRITUALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de spiritualism; propriu spiritualismului. /<fr. spiritualiste

SPIRITUALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al spiritualismului. /<fr. spiritualiste

*spiritualíst, -ă s. Partizan al spiritualizmuluĭ. Adj. Filosofie spiritualistă V. materialist.