spiritual definitie

24 definiții pentru spiritual

SPIRITUAL2 s. n. (Și în sintagma negro spiritual) Cântec religios al afro-americanilor care a constituit una dintre sursele jazzului. [Pr.: spírituăl] – Cuv. engl.
SPIRITUÁL1, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel.
SPIRITUÁL1, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel.
SPIRITUAL2 s. n. (Și în sintagma negro spiritual) Cântec religios al negrilor americani care a constituit una dintre sursele jazului. [Pr.: spírituăl] – Cuv. engl.
SPIRITUÁL, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține minții, rațiunii, intelectului, (p. ext.) culturii; privitor la minte, la rațiune, la intelect, (p. ext.) la cultură. Una din cele dintăi mari bucurii spirituale pe care le-am avut a fost contactul cu marea literatură rusească. SADOVEANU, E. 182. Ce pot eu să trimit în schimb decît hrană spirituală? CARAGIALE, O. VII 197. 2. Inteligent, deștept, ager, isteț; dotat cu humor. Conta în lume ca un băiat spiritual. REBREANU, R. I 187. Văzui pe toți amicii și cunoștințele mele, între alții pe spiritualul istoric M. Kogălniceanu. BOLINTINEANU, O. 277. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, humor. Vorbă spirituală. ▭ Deși nu era frumos, avea însă o fizionomie spirituală. NEGRUZZI, S. II 157. 3. (În filozofia idealistă și în concepțiile mistico-religioase) Care aparține factorului considerat ca bază a universului, identificat cu divinitatea; privitor la acest factor; imaterial, supranatural. ♦ Bisericesc, religios, duhovnicesc. A avea păstori spirituali numai din pămînteni. NEGRUZZI, S. I 241.
spirituál (-tu-al) adj. m., pl. spirituáli; f. spirituálă, pl. spirituále
spirituál adj. m. (sil. -tu-al), pl. spirituáli; f. sg. spirituálă, pl. spirituále
SPIRITUÁL adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale și elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (înv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viața ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultură ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rațional. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (înv.) religionar. (Dogmă ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Păstor ~.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt părinții mei ~.) 10. deștept, inteligent, (înv.) spirituos. (O conversație ~.) 11. hazliu. (Glumă ~.)
SPIRITUÁL s. v. confesor, duhovnic.
Spiritual ≠ material, nespiritual
SPIRITUÁL, -Ă adj. 1. Intelectual, sufletesc. 2. Care aparține spiritului. 3. Inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor. // s.n. Cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din S.U.A., care i-a imprimat o puternică sincopare, schimbându-i treptat structura tonală. [Pron. -tu-al. / cf. fr. spirituel, it. spirituale, lat. spiritualis < spiritus – spirit].
NEGRO SPIRITUAL [Pron.: négrău spirituél] s. n. cântec religios de inspirație creștină al negrilor din America. (< amer. negro-spiritual)
SPIRITUÁL1, -Ă adj. 1. care aparține spiritului. ◊ intelectual, sufletesc. 2. inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor. (< fr. spirituel, lat. spiritualis)
SPIRITUAL2, -Ă [SPIRITUĂL] I. s. n. cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din SUA, care i-a imprimat o puternică sincopare. II. s. m. f. membru al unor secții ale ordinului franciscanilor, apărute în sec. XIII. (< engl., fr. spiritual)
SPIRITUÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de spirit; propriu spiritului; imaterial; ideal. Viață ~ă. Valori ~e. 2) Care are spirit; dotat cu inteligență; ager; inteligent. Om ~. 3) Care denotă vivacitate; de spirit; plin de spirit; ager; inteligent. Glumă ~ă. 4) (în filozofie) Care ține de factorul imaterial; caracteristic pentru factorul imaterial. Putere ~ă. 5) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. [Sil. -tu-al] /<lat. spiritualis, fr. spirituel
spiritual a. 1. care e spirit, de natura spiritului: sufletul e spiritual; 2. care are spirit: om spiritual; 3. care denotă spirit: răspuns spiritual; 4. ce privește spiritul, sufletul: părinte spiritual; 5. ce ține de religiune: puterea spirituală a Bisericii e foarte diferită de puterea temporală. ║ adv. cu spirit: a vorbi spiritual.
*spirituál, -ă adj. (lat. spiritualis). Al spirituluĭ, incorporal: îngeriĭ îs ființe spirituale. Cate are spirit: om spiritual. Care denotă spirit: fizionomie, vorbă spirituală. Pin suflet (nu pin trup, nu material): părinte spiritual. Al bisericiĭ (nu al lumii civile): puterea spirituală a papilor (V. temporal). S. m. Subdirector într’un seminar teologic. Adv. Cu spirit: a răspunde spiritual.
spiritual s. v. CONFESOR. DUHOVNIC.
SPIRITUAL adj. 1. ideal, imaterial. (Elemente materiale și elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (înv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viața ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rațional. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, eclaziastic, religios, (înv.) religionar. (Dogmă ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Păstor ~.) 9. deștept, inteligent, (înv.) spirituos. (O conversație ~.) 10. hazliu. (Glumă ~.)
canzoni spirituali v. cantio sacra.
cântece spirituale, denumire dată compozițiilor cu caracter religios (fără să aibă neapărat o funcție liturgică), apărute în Franța în timpul Revoluției. În Țările de Jos, în sec. 16, asemenea compoziții, pe text. lat., erau numite cantiones sacrae, cantica sacra (2). Echiv. it. (pl.) canzoni spirituali.
laudi spirituali (cuv. it. „proslăviri spirituale”), numele dat unor colecții de muzică bisericească, compilate pentru uzul „laudiștilor” (it. laudesi), confrerie religioasă întemeiată la Florența în 1310. Muzica la care era adaptat textul la origine scris în întregime în it., era extrem de simplă și interpretată la unison*, urmărind, prin accesibilitate, atragerea enoriașilor Cea mai veche colecție tipărită datează din anul 1485 iar cea mai nouă din 1935 când Knud Jeppesen editează la Copenhaga o colecție de l. intitulată: Die Mehrstimmige Italienische Laude im 16. Jahrhundert, incluzându-le pe acelea publicate de Peturcci și alții după manuscrise originale.
negro spirituals (cuv. engl. [’ni:gro ’spiritjuəls]), cântece folclorice religioase interpretate de negrii americani încă din primele timpuri ale sclaviei, derivând, în urma unor transformări ritmice și armonice, din imnurile pe care îi învățau misionarii wesleyeni. Execuția, la care participă un solist vocal, căruia îi răspundea un grup coral, conținea sincope* și folosea gama* bluesului* (instabilitatea modurilor major*-minor*, respectiv a treptelor* a 3-a și a 7-a ale gamei). N. fac parte din formele primitive din care s-a născut jazzul*. În preajma anilor ’40, cântecul n. evoluează către o formă ce s-a denumit gospel song, al cărui compozitor nu mai este anonim, și în care se exaltau virtuți ritmice, prin accentuarea puternică a contratimpilor* prin bătăi de palme și tamburine*.
NEGRO-SPIRITUALS (sau SPIRITUALS) [ní:grou spíriʃuəls] (< fr. spiritual sau spirituel și spiritual (cântec) „religios”). s. n. Cântec religios creștin afro-american. Apărut în sec. 18 prin fuziunea unor elemente din tradiția muzicală africană, cu elemente preluate din cântările occidentale. Creat colectiv sau individual, era transmis pe cale orală. La sfârșitul sec. 19, tradiția spiritual-ului savant se va substitui celei populare, rezultând o piesă corală pe mai multe voci, cu formă standard, responsorială. Din acest gen se va desprinde gospel-ul (1930), ca un tip de cântec religios modern, ce se întâlnește cu jaz-ul.

spiritual dex

Intrare: spiritual
spiritual adjectiv
  • silabisire: -tu-al