Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru spirit

SP├ŹRIT, spirite, s. n. I. 1. Factor ideal al existen╚Ťei (opus materiei); con╚Ötiin╚Ť─â, g├óndire; p. ext. minte, ra╚Ťiune, intelect. ÔÖŽ Inteligen╚Ť─â, de╚Ötept─âciune, iste╚Ťime; capacitate de imagina╚Ťie, fantezie. ÔŚŐ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ager─â, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ÔÖŽ (├Än filosofia idealist─â ╚Öi ├«n concep╚Ťiile religioase) Element considerat ca factor de baz─â al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ÔÖŽ (├Än concep╚Ťiile religioase) Fiin╚Ť─â imaterial─â, supranatural─â, duh; (├«n supersti╚Ťii) stafie, strigoi, fantom─â. 2. Persoan─â considerat─â sub raportul capacit─â╚Ťii sale intelectuale sau din punctul de vedere al ├«nsu╚Öirilor morale, de caracter etc. ÔŚŐ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoan─â care posed─â cuno╚Ötin╚Ťe (╚Öi se manifest─â) ├«n foarte multe domenii. 3. (La pl.) Societatea ├«n ├«ntregul ei, oamenii considera╚Ťi ca purt─âtori ai unor idei, ai unor preocup─âri intelectuale; opinie public─â. 4. Mod, fel de a g├óndi, de a se manifesta; p─ârere, concep╚Ťie ├«mp─ârt─â╚Öit─â de un grup de oameni, de o colectivitate. ÔŚŐ Loc. prep. ├Än spiritul... = ├«n concordan╚Ť─â cu... 5. Caracter specific, tr─âs─âtur─â caracteristic─â a ceva. ÔÖŽ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. ├Änclinare, pornire, tendin╚Ť─â care determin─â felul de a fi, de a g├óndi, de a se manifesta al cuiva. 7. Glum─â, anecdot─â, banc. II. Semn grafic ├«n scrierea greac─â care, ad─âugat unui sunet, arat─â cum se pronun╚Ť─â sunetul respectiv din punctul de vedere al aspira╚Ťiei. ÔÇô Din lat. spiritus, it. spirito.
SP├ŹRIT, spirite, s. n. I. 1. Factor ideal al existen╚Ťei (opus materiei); con╚Ötiin╚Ť─â, g├óndire; p. ext. minte, ra╚Ťiune, intelect. ÔÖŽ Inteligen╚Ť─â, de╚Ötept─âciune, iste╚Ťime; capacitate de imagina╚Ťie, fantezie. ÔŚŐ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ager─â, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ÔÖŽ (├Än filozofia idealist─â ╚Öi ├«n concep╚Ťiile religioase) Element considerat ca factor de baz─â al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ÔÖŽ (├Än concep╚Ťiile religioase) Fiin╚Ť─â imaterial─â, supranatural─â, duh; (├«n supersti╚Ťii) stafie, strigoi, fantom─â. 2. Persoan─â considerat─â sub raportul capacit─â╚Ťii sale intelectuale sau din punctul de vedere al ├«nsu╚Öirilor morale, de caracter etc. ÔŚŐ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoan─â care posed─â cuno╚Ötin╚Ťe (╚Öi se manifest─â) ├«n foarte multe domenii. 3. (La pl.) Societatea ├«n ├«ntregul ei, oamenii considera╚Ťi ca purt─âtori ai unor idei, ai unor preocup─âri intelectuale; opinie public─â. 4. Mod, fel de a g├óndi, de a se manifesta; p─ârere, concep╚Ťie ├«mp─ârt─â╚Öit─â de un grup de oameni, de o colectivitate. ÔŚŐ Loc. prep. ├Än spiritul... = ├«n concordan╚Ť─â cu... 5. Caracter specific, tr─âs─âtur─â caracteristic─â a ceva. ÔÖŽ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. ├Änclinare, pornire, tendin╚Ť─â care determin─â felul de a fi, de a g├óndi, de a se manifesta al cuiva. 7. Glum─â, anecdot─â, banc. II. Semn grafic ├«n scrierea greac─â care, ad─âugat unui sunet, arat─â cum se pronun╚Ť─â sunetul respectiv din punctul de vedere al aspira╚Ťiei. ÔÇô Din lat. spiritus, it. spirito.
SP├ŹRIT, (2, 3, 5, 10, 11) spirite, s. n. 1. Minte, ra╚Ťiune, intelect. Patrimoniul de progres a fost din domeniul spiritului. SADOVEANU, E. 62. ╚śtiin╚Ťa nou─â, ├«ntemeindu-se pe conceptul legilor spiritului, pe observa╚Ťie, experien╚Ť─â, calcul, a continuat zdrobirea lumii vechi. B─éLCESCU, O. II 9. ÔŚŐ Expr. (A avea) prezen╚Ť─â de spirit v. prezen╚Ť─â. 2. (Urmat de diverse determin─âri calificative) Persoan─â considerat─â sub raportul capacit─â╚Ťii sale intelectuale sau din punct de vedere al ├«nsu╚Öirilor morale, de caracter etc. Fiind un spirit tiranic, ╚Ťinea s─â fac─â dup─â cum voia el. ANGHEL, PR. 82. Aceast─â dezvoltare intelectual─â a dat na╚Ötere unor spirite alese, unor talente mari. GHEREA, ST. CR. II 218. Lucrul nou, neuzitat, de╚Öteapt─â totdeauna r─âutatea spiritelor mici. ALECSANDRI, S. 38. ÔŚŐ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoan─â care posed─â cuno╚Ötin╚Ťe (╚Öi se manifest─â) ├«n foarte multe domenii ale cunoa╚Öterii. Pe atunci era vremea (╚Öi nevoia) spiritelor universale: Alecsandri face politic─â, scoate reviste, culege literatura popular─â, e director de teatru, scrie ├«n toate genurile literare, ├«n versuri ╚Öi ├«n proz─â, se ocup─â cu gramatica etc. IBR─éILEANU, SP. CR. 156. 3. (La pl.) Societatea ├«n ├«ntregul ei, oamenii considera╚Ťi ca purt─âtori ai unor idei, ai unor preocup─âri intelectuale; opinie public─â. Spiritele erau a╚Ť├«╚Ťate. SADOVEANU, O. I 419. ├Än Moldova... ap─âsarea spiritelor fu mai bl├«nd─â. KOG─éLNICEANU, la IBR─éILEANU, SP. CR. 17. 4. Inteligen╚Ť─â, de╚Ötept─âciune, agerime intelectual─â; iste╚Ťime; capacitate de imagina╚Ťie, fantezie. M-a scos din s─ârite at├«ta s─âr─âcie de spirit ├«ntr-o discu╚Ťie. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Nimeni, dup─â d├«nsa, ca d├«nsa nu a avut frumuse╚Ťe, spirit, talente. BOLINTINEANU, O. 271. ÔŚŐ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ager─â, de╚Ötept, inteligent; (om) spiritual, cu humor, cu haz. N-am avut o prea bun─â p─ârere despre a╚Öa-zi╚Öii oameni de spirit. CAMIL PETRESCU, U. N. 148. Egumenul era un om cu spirit. BOLINTINEANU, O. 434. Era un t├«n─âr de spirit, av├«nd toate calit─â╚Ťile ╚Öi toate defectele june╚Ťii. NEGRUZZI, S. I 110. 5. Glum─â, anecdot─â; ironie. Vai ce tip afectat ╚Öi cum ╚Ťine s─â fac─â spirite cu orice pre╚Ť. VLAHU╚Ü─é, la CADE. 6. Mod, fel de a g├«ndi, de a se manifesta, de a ac╚Ťiona; p─ârere, concep╚Ťie ├«mp─ârt─â╚Öit─â de un grup de oameni, de o colectivitate. Gre╚Öeli care nu au nimic comun cu spiritul dialectic de critic─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/6. Spiritul milit─âresc i-a p─âtruns at├«t de ad├«nc ├«n fire, ├«nc├«t dezertarea, din orice motiv, i se p─ârea o crim─â neiertat─â. REBREANU, P. S. 84. ├Än ora╚Öele mari... spiritul public e ve╚Önic pus ├«n mi╚Öcare de o noutate emo╚Ťionant─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 245. Grecii ╚Öi latinii... prefac [civiliza╚Ťia egiptean─â] dup─â spiritul lor. RUSSO, O. 66. ÔŚŐ Spirit de partid (sau partinic) = con╚Ötiin╚Ťa apartenen╚Ťei politice la partidul clasei muncitoare, conformitate cu linia, cu teoria, cu ideologia partidului; disciplin─â de partid. Spirit de partid... ├«nseamn─â luarea unei atitudini clare, hot─âr├«te, f─âr─â echivoc, de partea proletariatului, de partea cauzei sale. LUPTA DE CLAS─é, 1949, nr. 4, 53. Spiritul de partid ├«n arta realismului socialist ne ajut─â s─â alegem ╚Öi s─â red─âm acel material luat din via╚Ť─â care duce la dezv─âluirea tipicului. V. ROM. mai 1953, 200. Spirit de clas─â = con╚Ötiin╚Ťa apartenen╚Ťei la o anumit─â clas─â social─â. Spirit de grup (sau de cast─â, de cerc, de ga╚Öc─â etc.) = tendin╚Ť─â de a ac╚Ťiona pe ascuns, ├«n grup restr├«ns, ├«n afara intereselor colectivit─â╚Ťii (╚Öi ├«mpotriva lor), pentru realizarea unor interese strict personale sau de grup. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än spiritul... = ├«n concordan╚Ť─â cu..., conform cu... Nu numai masa membrilor de partid, dar ├«ntreaga clas─â muncitoare trebuie educat─â ├«n spiritul luptei de clas─â. REZ. HOT. I 23. ├Än spiritul vremii = ├«n conformitate cu modul de a g├«ndi, cu concep╚Ťia unei colectivit─â╚Ťi sociale ├«ntr-un moment istoric dat. ├Än spirit critic ╚Öi autocritic = ╚Ťin├«nd seama de critic─â ╚Öi de autocritic─â. 7. Caracter particular, specific, tr─âs─âtur─â caracteristic─â a ceva. Spiritul unei limbi. ÔÖŽ Con╚Ťinutul, sensul real a ceva. Spiritul legilor. Ôľş A te ad─âpa din izvorul artei populare ├«nseamn─â a-╚Ťi ├«nsu╚Öi spiritul ├«nsu╚Öi al crea╚Ťiei populare. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 2/4. 8. ├Änclinare, pornire, tendin╚Ť─â care determin─â felul de a fi, de a g├«ndi, de a se manifesta al cuiva. Spiritul de omenie ╚Öi de dreptate. SADOVEANU, E. 24. Scarlat d─â dovad─â de spirit ├«ntreprinz─âtor. C. PETRESCU, ├Ä. II 67. Spiritul lui de observa╚Ťie... ├«l f─âcu s─â ├«n╚Ťeleag─â c├«t e de greu s─â r─âzba╚Ťi ╚Öi s─â ajungi a ├«nsemna ceva ├«ntre ai t─âi c├«nd e╚Öti at├«t de s─ârac. VLAHU╚Ü─é, O. A. 101. A fi un bun ministru... se cere... S-ai spiritul de c├«rm─â: prin mare socotire S─â-nt├«mpini orice rele, orice nemul╚Ťumire. BOLINTINEANU, O. 135. 9. (├Än filozofia idealist─â ╚Öi ├«n concep╚Ťiile mistico-religioase; adesea urmat de determinarea ┬źabsolut┬╗) Element considerat ca factor de baz─â al universului (opus materiei), identificat cu divinitatea. [Dup─â Platon] ├«n afar─â de lumea noastr─â exist─â o lume ideal─â, transcendent─â, lumea esen╚Ťelor pure ╚Öi ideale ale lucrurilor. Omul a tr─âit ├«n aceast─â lume ideal─â, unde el a fost numai spirit pur, f─âr─â materie. Din aceast─â lume ideal─â a spiritului pur, omul cade pe p─âm├«nt. GHEREA, ST. CR. II 19. 10. (├Än concep╚Ťiile mistico-religioase) Fiin╚Ť─â imaterial─â, supranatural─â, duh; (├«n supersti╚Ťii) stafie, strigoi, ar─âtare, fantom─â. Nu pot s─â-mi ├«nchipui c─â a venit un spirit, o fantom─â, a intrat noaptea ├«n casa de fier a laboratorului. BARANGA, I. 207. 11. Semn grafic ├«n scrierea greac─â, care, ad─âugat unui sunet, arat─â cum se pronun╚Ť─â sunetul respectiv din punctul de vedere al aspira╚Ťiei.
sp├şrit s. n., (persoane, duhuri, glume, semne grafice) pl. sp├şrite
sp├şrit s. n., (persoane, duhuri, glume, semne grafice) pl. sp├şrite
SP├ŹRIT s. 1. v. g├óndire. 2. (FILOZ.) duh, suflet. (Spirit ╚Öi materie.) 3. v. suflet, (Transilv. ╚Öi Bucov.) bleasc. (I-a ie╚Öit spiritul.) 4. v. duh. 5. v. minte. 6. de╚Ötept─âciune, v. inteligen╚Ť─â. 7. suflet. (Spiritul poporului rom├ón.) 8. specific. (Spiritul limbii noastre.) 9. (la pl.) v. opinie public─â. 10. duh, haz, umor, (fig.) piper, sare. (Glum─â plin─â de spirit.) 11. v. anecdot─â. 12. v. fantom─â. 13. (LINGV.) spirit lin = (├«nv.) psili.
SP├ŹRIT s. v. aer, alcool, chip, etanol, fel, gen, manier─â, mod, r─âsuflare, respira╚Ťie, sens, spirt, suflare.
SP├ŹRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existen╚Ťei (opus materiei); totalitatea facult─â╚Ťilor intelectuale; ra╚Ťiune, intelect; con╚Ötiin╚Ť─â. 2. Inteligen╚Ť─â; imagina╚Ťie. 3. (├Än supersti╚Ťii) Fiin╚Ť─â imaterial─â, supranatural─â. 4. Mod, fel de manifestare, de g├óndire. 5. Glum─â, anecdot─â. ÔÖŽ Vorb─â de duh; ironie. ÔÖŽ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ÔÖŽ Sensul real a ceva. II. Semn grafic ├«n scrierea greac─â, care arat─â cum se pronun╚Ť─â din punctul de vedere al aspira╚Ťiei sunetul c─âruia i se adaug─â. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit].
SP├ŹRIT s. n. I. 1. totalitatea facult─â╚Ťilor intelectuale; ra╚Ťiune, intelect; con╚Ötiin╚Ť─â. ÔŚŐ persoan─â considerat─â sub raportul capacit─â╚Ťii sale intelectuale, al ├«nsu╚Öirilor morale de caracter etc. 2. inteligen╚Ť─â; imagina╚Ťie. 3. (├«n concep╚Ťiile religioase) fiin╚Ť─â imaterial─â, supranatural─â. 4. mod, fel de manifestare, de g├óndire. ÔÖŽ ├«n ~ul = potrivit cu... 5. glum─â, anecdot─â; vorb─â de duh. ÔÖŽ a face ~e = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic ├«n scrierea greac─â, care arat─â cum se pronun╚Ť─â, din punctul de vedere al aspira╚Ťiei, sunetul c─âruia i se adaug─â. (< lat. spiritus, it. spirito)
sp├şrit (-te), s. n. ÔÇô 1. Minte, ra╚Ťiune, inteligen╚Ť─â, p─ârere; semn grafic. ÔÇô 2. Glum─â, banc. Lat. spiritus (sec. XIX); sensul al doilea dup─â fr. mot dÔÇÖesprit. Este dubletul lui spiritu╚Ö (var. spiridu╚Ö), s. m. (familiar, duh r─âu ├«n serviciul unui vr─âjitor), din lat., cu pronun╚Ťarea mag. (Tiktin), cf. pol. spiritusek; ╚Öi al lui spirt (var. megl. ╚Öpir╚Ť, mr. ╚Öpirtu), s. n. (alcool; ├«nv., esen╚Ť─â; zv├«rlug─â, om neast├«mp─ârat), din it. spirito, cf. ngr. ¤â¤Ç╬»¤ü╬╣¤ä╬┐, rus. spirt (Cihac, II, 357; Sanzewitsch 209), tc. ispirto; der. spirtos, adj. (alcoolic). Der. (din fr.) spiritism, s. n.; spiritist, s. m.; spiritual, adj.; spiritualism, s. n.; spiritualist, s. m.; spiritualitate, s. f.; spiritualiza, vb.
SP├ŹRIT ~e n. 1) Factor ideal al existen╚Ťei, principiu imaterial interpretat ca fiind produs superior al activit─â╚Ťii creierului omenesc; con╚Ötiin╚Ť─â; g├óndire; duh. 2) Rezultat al activit─â╚Ťii creierului omenesc; minte; ra╚Ťiune; intelect. 3) Capacitate intelectual─â; aptitudine de imaginare; iste╚Ťime a min╚Ťii; de╚Ötept─âciune; talent; inteligen╚Ť─â. * ~ inventiv ingeniozitate. (Om) cu (sau de) ~ a) (om) cu mintea ager─â; b) (om) spiritual, cu umor. 4) Factur─â psihic─â ╚Öi moral─â; fire; caracter; natur─â. ~ progresist. ~ critic. ÔŚŐ ~ universal (sau enciclopedic) persoan─â care posed─â cuno╚Ötin╚Ťe multiple ├«n diverse domenii. Prezen╚Ť─â de ~ ├«nsu╚Öire de a se orienta imediat ├«ntr-o situa╚Ťie nea╚Öteptat─â. ├Än ~ul vremii a╚Öa cum dicteaz─â actualitatea. ~ul limbii specific prin care se caracterizeaz─â o limb─â. ├Än ~ul legii respect├ónd legea. 5) Persoan─â considerat─â sub raportul activit─â╚Ťii sale intelectuale. ~e mari. 6) Modalitate de g├óndire sau de comportare care constituie esen╚Ťa unei persoane. 7) Opinie public─â; p─ârere a colectivit─â╚Ťii. 8) Factor imaterial, identificat cu divinitatea ╚Öi opus materiei; duh. 9) rel. Fiin╚Ť─â imaginar─â, creat─â de fantezie, care provoac─â spaim─â; stafie; vedenie; n─âluc─â; fantom─â. 10) (├«n supersti╚Ťii) Suflet al unui mort; duh; strigoi; stafie. 11) la pl. Vorb─â de duh; banc; anecdot─â. * A face ~e a spune glume; a glumi. /<lat. spiritus, fr. esprit, germ. Spiritus
spirit n. 1. substan╚Ť─â incorporal─â: lumea spiritelor; 2. sufletul, ca principiu cuget─âtor: spiritul ╚Öi corpul; 3. totalitatea facult─â╚Ťilor intelectuale: oper─â de spirit; 4. vioiciune de imagina╚Ťiune: om de spirit; 5. concep╚Ťiune, judecat─â: spirit just; 6. opiniune, dispozi╚Ťiune dominant─â: spiritul secolului, spirit na╚Ťional; 7. tenden╚Ť─â particular─â: spirit de ╚Öican─â; 8. inteligen╚Ť─â, aptitudine: are spiritul afacerilor; 9. adev─âratul sens: spiritul legilor; 10. apari╚Ťiune, vedenie: nimeni nu se mai teme de spirite; 11. mic semn de aspira╚Ťiune, ├«n limba greac─â: spirit lin, aspru.
*spir├şt n. pl. e (lat. spiritus, d. spirare, a sufla, ca rom. suflet d. a sufla. V. spirt, spiridu╚Ö). Substan╚Ť─â incorporat─â (duh): Dumneze┼ş, ├«ngeri─ş ╚Öi sufletu ├«s spirite. Suflet (ca principi┼ş cuget─âtor): spiritu ╚Öi corpu. Totalitatea facult─â╚Ťilor intelectuale: opere de spirit. Vio─şciune de imagina╚Ťiune: a avea spirit, om de spirit. Glum─â inteligent─â (sa┼ş ╚Öi proast─â!): neput├«nd r─âspunde nimic, f─âcea spirite. Concep╚Ťiune, judecat─â: spirit just. G├«nd, tenden╚Ť─â, pornire, caracter: spiritu secuiulu─ş, spiritu poporulu─ş. Caracter particular, tenden╚Ť─â, dispozi╚Ťiune: spirit avoc─â╚Ťesc, de ╚Öican─â, de contrazicere. Atitudine, pricepere: spirit comercial. Adev─âratu ├«n╚Ťeles (g├«nd): spiritu legilor. Apari╚Ťiune, vedenie (geni┼ş, duh, strigo─ş, stahie ╚Ö. a.): ╚Ť─ârani─ş cred ├«n spirite. Gram. gr. Spirit aspru, un semn pus ├«naintea sa┼ş deasupra une─ş vocele ini╚Ťiale ca s─â ar─âte un sunet spirant disp─ârut (╚Öi c├«nd ├«s do─ş R al─âturea se pune spirit aspru pe al doilea); spirit lin, alt semn care se pune pe o vocal─â ini╚Ťial─â c├«nd nu e nic─ş un sunet disp─ârut. Prezen╚Ť─â de spirit. V. prezen╚Ť─â.
spirit s. v. AER. ALCOOL. CHIP. ETANOL. FEL. GEN. MANIERĂ. MOD. RĂSUFLARE. RESPIRAȚIE. SENS. SPIRT. SUFLARE.
SPIRIT s. 1. (FILOZ.) con╚Ötiin╚Ť─â, cuget, g├«ndire, suflet, (livr.) for interior, (├«nv.) cuno╚Ötin╚Ť─â, ╚Ötiin╚Ť─â, (grecism ├«nv.) sinidisis. (No╚Ťiunea de ~.) 2. duh, suflet. (~ ╚Öi materie.) 3. suflet, (Transilv. ╚Öi Bucov.) bleasc. (I-a ie╚Öit ~.) 4. (BIS.) duh. (Sf├«ntul ~.) 5. g├«ndire, intelect, judecat─â, minte, ra╚Ťiune. (Oper─â a ~.) 6. de╚Ötept─âciune, intelect, inteligen╚Ť─â, judecat─â, minte, pricepere, ra╚Ťiune, (pop.) duh, (Ban., Transilv. ╚Öi Olt.) pamet, (├«nv.) ├«n╚Ťelegere, (fam.) dox─â, (fig.) cap, creier. (Are un ~ de nivel mediu.) 7. suflet. (~ poporului rom├ón.) 8. specific. (~ limbii noastre.) 9. (la pl.) opinie public─â. (~ erau agitate.) 10. duh, haz, umor, (fig.) piper, sare. (Glum─â plin─â de ~.) 11. anecdot─â, glum─â, (reg.) polojenie, (fam.) banc. (Am spus un ~ reu╚Öit.) 12. apari╚Ťie, ar─âtare, duh, fantasm─â, fantom─â, n─âluc─â, n─âlucire, n─âz─ârire, spectru, stafie, strigoi, umbr─â, vedenie, viziune, (├«nv. ╚Öi pop.) n─âlucitur─â, n─âz─âritur─â, (pop.) iazm─â, moroi, (reg.) ar─âtanie, necur─â╚Ťenie, pater, (Ban.) n─âhoad─â, (Mold. ╚Öi Bucov.) vidm─â, (├«nv.) vedere, zare. (Credin╚Ťa ├«n ~e.) 13. (LINGV.) spirit lin = (├«nv.) psili.
LES BEAUX ESPRITS SE RENCONTRENT (fr.) spiritele alese se ├«nt├ólnesc ÔÇô Min╚Ťile subtile se ├«n╚Ťeleg pe planul ideilor sau ajung independent la acelea╚Öi adev─âruri. Expresia are ╚Öi un sens ironic.
MENS AGITAT MOLEM (lat.) spiritul pune ├«n mi╚Öcare materia ÔÇô Vergiliu, ÔÇ×EneidaÔÇŁ, VI, 727. Explica╚Ťie panteist─â ╚Öi stoic─â a organiz─ârii Universului; expresia se folose╚Öte ast─âzi cu sensul: inteligen╚Ťa uman─â dezv─âluie ordinea ├«n haosul aparent al fenomenelor naturii.
MENS DIVINIOR (lat.) spirit divin (inspira╚Ťie divin─â) ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, I, 4, 43. Inspira╚Ťia este o condi╚Ťie indispensabil─â crea╚Ťiei poetice.

Spirit dex online | sinonim

Spirit definitie

Intrare: spirit
spirit substantiv neutru