Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru spirant

SPIR├üNT, -─é, spirante, adj. (├Än sintagma) Sunet spirant sau consoan─â spirant─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â constrictiv─â. ÔÇô Din fr. spirante.
SPIR├üNT, -─é, spirante, adj. (├Än sintagma) Sunet spirant sau consoan─â spirant─â (╚Öi substantivat, f.) = consoan─â constrictiv─â. ÔÇô Din fr. spirante.
SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. n. și f. (În expr.) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană fricativă, v. fricativ.
!spiránt adj. m; f. spirántă, pl. spiránte
spirántă s. f., g.-d. art. spirántei; pl. spiránte
spiránt adj. n., s. f. spirántă; pl. n. și f. spiránte
SPIRÁNT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)
SPIR├üNT, -─é adj. Consoan─â spirant─â (╚Öi s.f.) = consoan─â care se pronun╚Ť─â cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoan─â fricativ─â. [< fr. spirant, cf. lat. spirare ÔÇô a respira].
SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)
SPIR├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival (despre sunete consonante) Care se articuleaz─â cu o u╚Öoar─â fric╚Ťiune ├«n canalul fonator; constrictiv. /<fr. spirante
╚Öpir├ín╚Ť, ╚Öpir├ín╚Ťi, s.m. (reg.) c─â╚Ťelu╚Ö.
spirant a. se zice de consoanele f (v), s (z), h, la a c─âror rostire se deschide pu╚Ťin gura.
*spir├ínt, -─â adj. (lat. spirans,-├ítis, d. spirare, a sufla, a r─âsufla). Gram. Produs pin suflare, ca H, F, V, S, Z, ╚ś, J: consonantele spirante se numesc ╚Öi ÔÇ×fricativeÔÇŁ sa┼ş ÔÇ×continueÔÇŁ. S. f. O spirant─â.
SPIRANT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoan─â ~.)
SPIR├üNT, -─é adj. (< fr. spirant, cf. lat. spirare ÔÇô a respira): ├«n sintagma consoan─â spirant─â (v.).

Spirant dex online | sinonim

Spirant definitie

Intrare: spirant
spirant adjectiv substantiv neutru
Intrare: ╚Öpiran╚Ť
╚Öpiran╚Ť