Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru spiral

SPIR├üL, -─é, spirali, -e, s. f., adj. 1. S. f. Curb─â plan─â deschis─â care se rote╚Öte (sau se ├«nf─â╚Öoar─â) ├«n jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are aceast─â form─â. 2. Adj. Care are form─â de spiral─â (1); spiralat. ÔÇô Din fr. spiral.
SPIR├üL, -─é, spirali, -e, s. f., adj. 1. S. f. Curb─â plan─â deschis─â care se rote╚Öte (sau se ├«nf─â╚Öoar─â) ├«n jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are aceast─â form─â. 2. Adj. Care are form─â de spiral─â (1); spiralat. ÔÇô Din fr. spiral.
SPIRÁL, -Ă, spirali, -e, adj. În formă de spirală.
SPIR├üL─é, spirale, s. f. Curb─â plan─â descris─â de un punct, care se rote╚Öte ├«n jurul unui punct fix, dep─ârt├«ndu-se din ce ├«n ce mai mult de el; p. ext. obiect care are aceast─â form─â, fiecare dintre rotocoalele acestui obiect. Spirale de s├«rm─â fierbinte. BOGZA, A. ├Ä. 482. ÔŚŐ (Poetic) V├«rtejurile fumurii ale norilor furtuno╚Öi din martie care-╚Öi r─âsuceau ╚Öi-╚Öi desf─âceau spiralele de abur negru. DUMITRIU, N. 14. ÔŚŐ Fig. [B─ât─âile] se oprir─â ├«n dou─â r─âstimpuri ╚Öi pornir─â ╚Ö-a treia oar─â; apoi r─âmaser─â numai spiralele ecourilor, p├«n─â ce se st├«nser─â ╚Öi ele. SADOVEANU, Z. C. 146. C├«teva discursuri ├«╚Öi despletir─â spiralele, un cor de glasuri armonioase... se ├«n─âl╚Ť─â dup─â o perdea de chiparo╚Öi. ANGHEL, PR. 40. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├Än spiral─â = ├«n form─â de spiral─â; r─âsucit, ├«ncol─âcit. Obosi, i se p─âru c─â de multe ceasuri nu face dec├«t s─â r─ât─âceasc─â de jur ├«mprejur ├«n spiral─â prin p─âdure. DUMITRIU, V. L. 140. Vartolomeu Diaconu r─âsuci m├«na ├«n spiral─â deasupra capului, ├«ntr-un gest care ├«nsemna c─â de aceasta nu poart─â el grij─â. C. PETRESCU, A. 347.
SPIR├üL─é, spirale, s. f. Curb─â plan─â descris─â de un punct care se rote╚Öte ├«n jurul unui punct fix, dep─ârt├óndu-se din ce ├«n ce mai mult de el; p. ext. obiect care are aceast─â form─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├Än spiral─â = ├«n form─â de spiral─â; r─âsucit, ├«ncol─âcit. ÔÇô Fr. spirale.
spirál adj. m., pl. spiráli; f. spirálă, pl. spirále
spirálă s. f., g.-d. art. spirálei; pl. spirále
spirál adj. m., pl. spiráli; f. sg. spirálă, pl. spirále
spirálă s. f., pl. spirále
SPIRÁL adj. v. spiralat.
SPIRÁLĂ s. 1. răsucitură, spiră. (~ unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)
SPIRÁL, -Ă adj. Care are forma unei spirale. // V. spiro1-. // s.n. Bandaj format prin înfășurarea benzii în spirală. [< fr. spiral].
SPIR├üL─é s.f. Curb─â plan─â care se ├«nv├órte╚Öte ├«n jurul unui punct central, dep─ârt├óndu-se din ce ├«n ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, mi╚Öcare care are aceast─â form─â. [< fr. spirale, cf. lat. spira ÔÇô ├«nf─â╚Öurare].
SPIRÁL, -Ă I. adj. care are forma unei spirale. II. s. n. bandaj prin înfășurarea bandei în spirală. (< fr. spiral, germ. Spiral)
SPIRÁLĂ s. f. curbă plană care se învârtește în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult. (< fr. spirale)
SPIRÁLĂ ~e f. 1) Curbă plană deschisă care se rotește în jurul unui punct central fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de acesta. * În ~ în formă de rotocol. 2) Obiect în forma unei astfel de curbe. /<fr. spiral, germ. Spiral
șpirál, șpirále, s.n. (reg.) trior (pentru grâu).
spirală f. curbă ce se învârtește depărtându-se din ce în ce mai mult dela centrul ei.
*spir├íl, -─â adj. (mlat. spiralis, d. lat. spira, spir─â). ├Än form─â de spiral─â: coarne spirale (ca la berbece). S. f., pl. e. Geom. Curb─â care se ├«nv├«rte╚Öte ├«n prejuru e─ş dep─ârt├«ndu-se din ce ├«n ce de centru (forma melculu─ş sa┼ş a ╚Öurubulu─ş). ╚śir de cercur─ş de m─ârime egal─â unite pin capetele lor a╚Öa cum ar fi o s├«rm─â de otel r─âsucit─â ╚Öi pus─â ├«ntrÔÇÖo teav─â ca s─â ├«mping─â ceva c├«nd va fi apesat─â. ├Än spiral─â, ├«n form─â de spiral─â: o scar─â ├«n spiral─â. V. zigzag.
SPIRAL adj. spiralat, (rar) spiraliform, spiroidal.
SPIRAL─é s. 1. r─âsucitur─â, spir─â. (~ a unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)

Spiral dex online | sinonim

Spiral definitie

Intrare: spiral
spiral adjectiv
Intrare: șpiral
șpiral