spiră definitie

18 definiții pentru spiră

ampér-spíră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: amper + spiră] Unitate de măsură pentru tensiunea magneto-motoare și pentru solenație.
AMPÉR-SPÍRĂ, amperi-spiră, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. [Pl. și: (f.) amper-spire] – Amper + spiră.
SPÍRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. 2. Fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine. 3. Bobină sau înfășurare electrică formată din spire (2). – Din fr. spire.
SPÍRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. 2. Fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine. 3. Bobină sau înfășurare electrică formată din spire (2). – Din fr. spire.
SPÍRĂ, spire, s. f. Arcul de elice (2) cuprins între două puncte succesive de intersecție ale elicei cu o aceeași generatoare a suprafeței pe care se înfășoară elicea; porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă, analogă cu acest arc. ♦ Fiecare dintre rotațiile unei spirale.
ampér-spíră (înv.) s. m., pl. ampéri-spíră; simb. Asp / A∙sp
spíră s. f., g.-d. art. spírei; pl. spíre
spíră s. f., g.-d. art. spírei; pl. spíre
SPÍRĂ s. 1. răsucitură, spirală. (~ unui arc.) 2. buclă. (~ unui cablu.)
SPÍRĂ s.f. 1. Arc al unei elice cuprins între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ♦ Fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect sau o serie de obiecte dispuse în spirală sau în elice. 2. Porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă. [< fr. spire, it., lat. spira, gr. speira].
SPÍRĂ1 s. f. 1. arc al unei elice între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ◊ fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect dispuse în spirală sau în elice. 2. buclă aproape închisă dintr-o înfășurare electrică. (< fr. spire, lat. spira)
-SPÍRĂ2 elem. spiri-.
SPIRI-, SPIRO-, -SPÍRĂ elem. „spiră, spirală”. (< fr. spiri-, spiro-, -spire, cf. lat. spira, gr. speira)
SPÍRĂ ~e f. 1) Fiecare din rotirile unei spirale sau ale unui obiect în formă de spirală. 2) Segment de bobină care alcătuiește o curbă aproape închisă. /<fr. spire
spíră, spíre, s.f. (înv.) ceată.
*spíră f., pl. e (lat. spira, d. vgr. speîra). Învîrtitură, colac: spirele unuĭ șurub, unuĭ melc, unuĭ șarpe.
SPI s. 1. răsucitură, spirală. (~ a unui arc.) 2. buclă. (~ a unui cablu.)
-SPIRĂ „buclă, spirală, răsucire”. ◊ gr. speira „buclă, spirală” > fr. -spire, engl. id., germ. -spira, it. id. > rom. -spiră.

spiră dex

Intrare: spiră (suf.)
spiră suf.
Intrare: spiră (subst.)
spiră subst. substantiv feminin
Intrare: amper-spiră
amper-spiră 2 s.f. substantiv feminin
amper-spiră 1 s.m. substantiv masculin