SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A căuta să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat. 2. Tranz. A pîndi, a iscodi și a căuta să afle ce spune, ce face sau ce intenționează să facă cineva (pentru a da informații cuiva); p. ext. a privi pe furiș. Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60. Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97. Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244. ◊ Refl. reciproc. Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156. – Variantă: șpioná (RETEGANUL, P. I 29) vb. I.

ȘPIONÁ vb. I v. spiona.

spioná (a ~) (spi-o-) vb., ind. prez. 3 spioneáză

spioná vb. (sil. spi-o-), ind. prez. 1 sg. spionéz, 3 sg. și pl. spioneáză

SPIONÁ vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)

SPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].

ȘPIONÁ vb. I. v. spiona.

SPIONÁ vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ. spionieren, it. spionare)

A SPIONÁ ~éz 1. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. /<germ. spionieren, it. spionare, fr. espionner

spionà v. a pândi faptele sau vorbele altuia.

*spionéz v. tr. (fr. espionner). Pîndesc, iscodesc, observ faptele, mișcările, vorbele cuĭva ca să știŭ ce măsurĭ să ĭaŭ contra luĭ: a spiona armata inamică.

SPIONA vb. a iscodi, a observa, a pîndi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)