SPINÉT, spineturi, s. n. (Înv. și reg.) Spinărie. – Spin1 + suf. -et.

SPINÉT, spineturi, s. n. (Reg.) Spinărie. – Spin1 + suf. -et.

SPINÉT, spineturi, s. n. (Regional) Spinărie. Sună coasta; turma-ncet Peste cîmpuri face-și calea; Latră cîni de sună valea, Iar de-alături prin spinet, Se ivește, alene vine Flăcău nalt cu păsuri line. COȘBUC, P. II 165.

spinét (mărăciniș) (înv., reg.) s. n., pl. spinéturi

spinét s. n., pl. spinéturi

SPINÉT s. v. mărăcini, mărăciniș, spinărie.

spinét și spiníș n., pl. urĭ (d. spin, lat. spinetum). Desiș de spinĭ, spinărie.

spinet s. v. MĂRĂCINI. MĂRĂCINIȘ. SPINĂRIE.