spilcuit definitie

2 intrări

20 definiții pentru spilcuit

SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.
SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.
SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.
SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.
SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea; a se găti, a se dichisi.
SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Familiar) Cu un aspect (prea) îngrijit, exagerat de gătit, de dichisit. Îl izgonise din camera lui în casa bătrînească și săracă, să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreț și spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat, gata să iasă în oraș. BART, S. M. 98. Ne-am întîlnit în București, eu un biet student timid și perpelit, el – o mîndrețâ de băiat, fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 447.
!spilcuí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcuiéște, imperf. 3 sg. se spilcuiá; conj. prez. 3 să se spilcuiáscă
spilcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiésc, imperf. 3 sg. spilcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. spilcuiáscă
spilcuít adj. m., pl. spilcuíți; f. sg. spilcuítă, pl. spilcuíte
SPILCUÍ vb. v. găti.
SPILCUÍT adj. v. gătit.
A SE SPILCUÍ mă ~iésc intranz. fam. A se găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se dichisi; a se ferchezui; a se sclivisi. /spelcă + suf. ~ui
spilcuì v. fam. a se găti.
spilcuit a. scos din cutie: gătită și spilcuită cu haine noi POP.
spilcuĭésc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant. V. refl. Ce te-aĭ spilcuit așa? – În est spelcuĭesc.
spilcuít, -ă adj. Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. – În est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafină.
SPILCUI vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (S-a ~ ca o paparudă.)
SPILCUIT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)
spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi
spilcuit, -ă, spilcuiți, -te adj. dichisit, aranjat

spilcuit dex

Intrare: spilcuit
spilcuit adjectiv
Intrare: spilcui
spilcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a