Dicționare ale limbii române
SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SPILCUÍ, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea; a se găti, a se dichisi.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
SPILCUÍT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Familiar) Cu un aspect (prea) îngrijit, exagerat de gătit, de dichisit. Îl izgonise din camera lui în casa bătrînească și săracă, să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreț și spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat, gata să iasă în oraș. BART, S. M. 98. Ne-am întîlnit în București, eu un biet student timid și perpelit, el – o mîndrețâ de băiat, fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 447.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!spilcuí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcuiéște, imperf. 3 sg. se spilcuiá; conj. prez. 3 să se spilcuiáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
spilcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiésc, imperf. 3 sg. spilcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. spilcuiáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
spilcuít adj. m., pl. spilcuíți; f. sg. spilcuítă, pl. spilcuíte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
SPILCUÍ vb. v. găti.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
SPILCUÍT adj. v. gătit.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
A SE SPILCUÍ mă ~iésc intranz. fam. A se găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se dichisi; a se ferchezui; a se sclivisi. /spelcă + suf. ~ui
- sursa: NODEX 2002
- permalink
spilcuì v. fam. a se găti.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
spilcuit a. scos din cutie: gătită și spilcuită cu haine noi POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
spilcuĭésc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant. V. refl. Ce te-aĭ spilcuit așa? – În est spelcuĭesc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
spilcuít, -ă adj. Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. – În est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafină.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
SPILCUI vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (S-a ~ ca o paparudă.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
SPILCUIT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi
- sursa: Argou 2007
- permalink
spilcuit, -ă, spilcuiți, -te adj. dichisit, aranjat
- sursa: Argou 2007
- permalink
spilcuit dex
Intrare: spilcuit
spilcuit
adjectiv
Intrare: spilcui
spilcui
verb
grupa a IV-a
conjugarea a VI-a