Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru spilcuit

SPILCU├Ź, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-╚Öi ├«ngriji ├«n mod deosebit (╚Öi exagerat) ├«nf─â╚Ťi╚Öarea ╚Öi ╚Ťinuta; a se g─âti, a se dichisi (excesiv). ÔÇô Spilc─â + suf. -ui.
SPILCU├ŹT, -─é, spilcui╚Ťi, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) ├«ngrijit, (exagerat de) g─âtit; dichisit. ÔÇô V. spilcui.
SPILCU├Ź, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-╚Öi ├«ngriji ├«n mod deosebit (╚Öi exagerat) ├«nf─â╚Ťi╚Öarea ╚Öi ╚Ťinuta; a se g─âti, a se dichisi (excesiv). ÔÇô Spilc─â + suf. -ui.
SPILCU├ŹT, -─é, spilcui╚Ťi, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) ├«ngrijit, (exagerat de) g─âtit; dichisit. ÔÇô V. spilcui.
SPILCU├Ź, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-╚Öi ├«ngriji ├«n mod deosebit (╚Öi exagerat) ├«nf─â╚Ťi╚Öarea; a se g─âti, a se dichisi.
SPILCU├ŹT, -─é, spilcui╚Ťi, -te, adj. (Familiar) Cu un aspect (prea) ├«ngrijit, exagerat de g─âtit, de dichisit. ├Äl izgonise din camera lui ├«n casa b─âtr├«neasc─â ╚Öi s─ârac─â, s─â fac─â loc acestui locotenent de rezerv─â, vorb─âre╚Ť ╚Öi spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. Veni ╚Öi unul dintre ofi╚Ťerii de punte. Spilcuit, ras proasp─ât ╚Öi pudrat, gata s─â ias─â ├«n ora╚Ö. BART, S. M. 98. Ne-am ├«nt├«lnit ├«n Bucure╚Öti, eu un biet student timid ╚Öi perpelit, el ÔÇô o m├«ndre╚Ť├ó de b─âiat, ferche╚Ö, spilcuit, cu p─ârul frizat, cu jobenul dat pu╚Ťin pe ceaf─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 447.
!spilcu├ş (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcui├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se spilcui├í; conj. prez. 3 s─â se spilcui├ísc─â
spilcu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. spilcui├ęsc, imperf. 3 sg. spilcui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. spilcui├ísc─â
spilcu├şt adj. m., pl. spilcu├ş╚Ťi; f. sg. spilcu├şt─â, pl. spilcu├şte
SPILCU├Ź vb. v. g─âti.
SPILCU├ŹT adj. v. g─âtit.
A SE SPILCU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. fam. A se g─âti, manifest├ónd o grij─â exagerat─â fa╚Ť─â de aspectul exterior; a se dichisi; a se ferchezui; a se sclivisi. /spelc─â + suf. ~ui
spilcu├Č v. fam. a se g─âti.
spilcuit a. scos din cutie: gătită și spilcuită cu haine noi POP.
spilcu─ş├ęsc v. tr. (d. spilc─â). Vest. ├Ämbrac prea elegant. V. refl. Ce te-a─ş spilcuit a╚Öa? ÔÇô ├Än est spelcu─şesc.
spilcu├şt, -─â adj. Munt. ├Ämbr─âcat cu o elegant─â exagerat─â. ÔÇô ├Än est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafin─â.
SPILCUI vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) g─âti, a (se) ├«mpodobi, (pop. ╚Öi fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) mo╚Ťa, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) c├«╚Ötiga, (prin Transilv. ╚Öi Maram.) a (se) p─âd─âi, (prin Mold.) a (se) pu╚Ťui, (prin Transilv. ╚Öi Mold.) a (se) pu╚Ťului, (Ban.) a (se) schili, (├«nv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) ╚Öuc─âri. (S-a ~ ca o paparud─â.)
SPILCUIT adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, gătit, îngrijit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)
spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi
spilcuit, -─â, spilcui╚Ťi, -te adj. dichisit, aranjat

Spilcuit dex online | sinonim

Spilcuit definitie

Intrare: spilcuit
spilcuit adjectiv
Intrare: spilcui
spilcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a