SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț.

SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț.

SPICULÉȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor. 2. Fiecare dintre micile inflorescențe care împreună formează spicul compus al anumitor plante. Acest spic compus este format dintr-o mulțime de spiculețe așezate pe două părți ale axei spicului... Examinînd un spiculeț, ne convingem ușor că el are două sau trei flori foarte simple. BOTANICA 202.

spiculéț s. n., pl. spiculéțe

spiculéț s. n., pl. spiculéțe

SPICULÉȚ s. (BOT.) spicușor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicușel, spicuț. (~ de grâu.)

SPICULEȚ s. (BOT.) spicușor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicușel, spicuț. (~ de grîu.)

spiculețe s. pl. v. GRANAT. SPILCUȚĂ.