Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru spicule╚Ť

SPICUL├ë╚Ü, spicule╚Ťe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicu╚Öor, spicu╚Ť. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescen╚Ťe care ├«mpreun─â formeaz─â spicul (1) plantelor graminee. ÔÇô Spic + suf. -ule╚Ť.
SPICUL├ë╚Ü, spicule╚Ťe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicu╚Öor, spicu╚Ť. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescen╚Ťe care ├«mpreun─â formeaz─â spicul (1) plantelor graminee. ÔÇô Spic + suf. -ule╚Ť.
SPICUL├ë╚Ü, spicule╚Ťe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicu╚Öor. 2. Fiecare dintre micile inflorescen╚Ťe care ├«mpreun─â formeaz─â spicul compus al anumitor plante. Acest spic compus este format dintr-o mul╚Ťime de spicule╚Ťe a╚Öezate pe dou─â p─âr╚Ťi ale axei spicului... Examin├«nd un spicule╚Ť, ne convingem u╚Öor c─â el are dou─â sau trei flori foarte simple. BOTANICA 202.
spicul├ę╚Ť s. n., pl. spicul├ę╚Ťe
spicul├ę╚Ť s. n., pl. spicul├ę╚Ťe
SPICUL├ë╚Ü s. (BOT.) spicu╚Öor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicu╚Öel, spicu╚Ť. (~ de gr├óu.)
SPICULE╚Ü s. (BOT.) spicu╚Öor, (rar) spicul, (reg.) spicurel, spicu╚Öel, spicu╚Ť. (~ de gr├«u.)
spicule╚Ťe s. pl. v. GRANAT. SPILCU╚Ü─é.

Spicule╚Ť dex online | sinonim

Spicule╚Ť definitie

Intrare: spicule╚Ť
spicule╚Ť substantiv neutru