Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru spicui

SPICU├Ź, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele r─âmase dup─â secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (aleg├ónd dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. ╚Öi: sp├şcui] ÔÇô Spic + suf. -ui.
SPICU├Ź, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele r─âmase dup─â secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (aleg├ónd dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. ╚Öi: sp├şcui] ÔÇô Spic + suf. -ui.
SPICU├Ź, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice din lan, a aduna spicele r─âmase dup─â secerat. (Absol.) Zi de var─â p├«n─â-n sear─â Ea din lan nu iese-afar─â, Spicuie╚Öte, spicuie╚Öte, De odihn─â nici g├«nde╚Öte. ALECSANDRI, P. II 192. ÔŚŐ Refl. pas. Dac─â gr├«ul... apuc─â a se corci... tot s─â poate alege, spicuindu-s─â din lan. DR─éGHICI, la TDRG. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (date, informa╚Ťii) din diferite izvoare (aleg├«nd dintr-o cantitate mai mare). Ceea ce te izbe╚Öte c├«nd str─âba╚Ťi lista cuvintelor arhaice spicuite ├«n textele lui B─âlcescu nu este faptul c─â ele ar fi disp─ârute din vocabularul actual, c├«t ├«mprejurarea c─â s├«nt luate ├«n accep╚Ťiuni mai vechi. L. ROM. 1953, nr. 1, 33. Da, at├«t aceste versuri c├«t ╚Öi cele ce vom spicui aci nu pot dec├«t s─â vorbeasc─â ╚Öi s─â pledeze cu elocin╚Ť─â cauza junimei. MACEDONSKI, O. IV 8. Anticarul ╚Öi antropologul g─âsesc ei cumva s─â spicuiasc─â pe aci dovezi de acelea net─âg─âduite, care vin s─â sprijine at├«t de puternic spusele ╚Öi b─ânuielile istoriei? ODOBESCU, S. II 259.
spicu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. spicui├ęsc, imperf. 3 sg. spicui├í; conj. prez. 3 s─â spicui├ísc─â
spicu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. spicui├ęsc, imperf. 3 sg. spicui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. spicui├ísc─â
SPICU├Ź vb. v. ├«nspica.
A SPICU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (spice) A str├ónge dup─â secerat. 2) (idei, date, informa╚Ťii) A extrage selectiv (din diferite izvoare). /spic + suf. ~ui
spicu├Č v. 1. a face spic: gr├ónele au spicuit. 2. a aduna spice dup─â secerat; 3. fig. a culege de ici de colo.
spicu─ş├ęsc v. tr. (d. spic). Culeg spice dup─â seceri╚Ö. Fig. Culeg de ic─ş de colo (din c─âr╚Ť─ş, din lume). V. pob├«rcesc.
spicui vb. v. ÎNSPICA.

Spicui dex online | sinonim

Spicui definitie

Intrare: spicui
spicui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
spicui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a