SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (Pop.) 1. Farmacie. ♦ (La pl.) Medicamente. 2. Știința farmaciei; profesia farmacistului. – Din ngr. spetsaría.

SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (Pop.) 1. Farmacie. ♦ (La pl.) Medicamente. 2. Știința farmaciei; profesiunea farmacistului. – Din ngr. spetsaría.

SPIȚERÍE, spițerii, s. f. (Învechit și popular) 1. Farmacie. Hai, scrie ceva pe rețetă, s-o trimet pe Ștefan la spițerie. HOGAȘ, H. 24. Pe vremea aceea nu era spițerie în Tîrgul-Neamțului. CREANGĂ, P. 112. Subofițerul se tîrîisă pînă la spițerie. RUSSO, S. 30. ♦ (La pl.) Medicamente, droguri. Spițeriile, stricîndu-i sănătatea, înghițeau puținii bani ce cîștiga, pentru că de multe ori îi lipsea pîne, iar medicamente niciodată. NEGRUZZI, S. I 207. 2. Știința farmaciei; profesiunea farmacistului. Își cunosc ăștia meseria cum mă pricep eu la spițerie! CAMIL PETRESCU, O. II 530. – Variantă: (regional) șpițeríe (ȘEZ. I 172) s. f.

ȘPIȚERÍE s. f. v. spițerie.

spițeríe (înv., pop.) s. f., art. spițería, g.-d. art. spițeríei; pl. spițeríi, art. spițeríile

spițeríe s. f., art. spițería, g.-d. art. spițeríei; pl. spițeríi, art. spițeríile

SPIȚERÍE s. v. aromat, băcănie, condiment, doctorie, farmacie, ingredient, leac, medicament, mirodenie, remediu.

spițerie f. farmacie.

spițeríe f. (ngr. spetziario, d. it. spezieria; fr. épicerie; germ. spezerei). Farmacie.

spițerie s. v. AROMAT. BĂCĂNIE. CONDIMENT. DOCTORIE. FARMACIE. INGREDIENT. LEAC. MEDICAMENT. MIRODENIE. REMEDIU.