14 definiții pentru spițelnicul
SPIȚÉLNIC, spițelnice,
s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. –
Spiță +
suf. -elnic.
SPIȚÉLNIC, spițelnice,
s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic. –
Spiță +
suf. -elnic.
SPIȚÉLNIC, spițelnice,
s. n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se introduce spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici). Am un berbec negru și scoate lînă albă (Spițelnicul). ȘEZ. XIII 31.
spițélnic s. n.,
pl. spițélnice
spițélnic s. n., pl. spițélnice SPIȚÉLNIC s. (TEHN.) butelnic, (reg.) spițar. (Cu ~ul se fac găuri mici.) SPIȚÉLNICUL s. art. v. sfredelul. SPIȚÉLNIC ~ce n. Sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a monta spițele. /spiță + suf. ~elnic spițelnic n. Mold. sfredel, cu trei coarne, cu care se găurește căpățâna roții spre a-i pune spițele.
spițelnic n., pl. e (d. spiță). Sfredel cu treĭ colțĭ de făcut găurĭ în care să intre capetele spițelor. V.
cepar. SPIȚELNIC s. (TEHN.) butelnic, (reg.) spițar. (Cu ~ se fac găuri mici.) spițelnicul s. art. v. SFREDELUL. Spițelnicul dex online | sinonim
Spițelnicul definitie
Intrare: spițelnic
spițelnic substantiv neutru