spiță definitie

15 definiții pentru spiță

SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., sb. spica.
SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.
SPÍȚĂ, spițe, s. f. 1. Fiecare dintre barele subțiri de metal, de lemn, de sîrmă etc. care leagă, în formă de rază, cercul sau obezile roții (unui vehicul) de butucul sau centrul ei. Harabaua se oprise pe un povîrniș... Toader își chibzui umărul în stinghie și apucă roata de spițe: Mînați măi! D. ZAMFIRESCU, R. 241. Morile vuiesc pe malul stîng, învălmășind în spițele roatelor talazurile albite. DELAVRANCEA, T. 115. Lovindu-se ei așa de vro cîteva ori, iată că la o lovitură de acestea li sar cîte trei spițe din roate. SBIERA, P. 104. ♦ Stinghie, spetează. Cîrîitoarea... este un aparat de lemn cu mai multe spițe, care, învîrtindu-se, lovesc un clempuș și-l fac să scîrțîie. PAMFILE, I. C. 140. 2. Fiecare dintre treptele unei scări (portative); fuscel. (Fig., cu pronunțare regională) Cîte soiuri de momițe Am văzut în viața mea, Tot sărind din schițe-n schițe Pe a lumii scară grea! ALECSANDRI, T. 182. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; p. ext. origine, naționalitate. S-ar fi trăgînd, după spiță, din franțuji, și mai de dincolo. DELAVRANCEA, O. II 174. Erau și neamuri așa mai departe, a cincea, a șasea spiță. RETEGANUL, P. I 30. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. Se încăpățîna să stabilească... spița neamului din care cobora. BART, S. M. 106. Mă întrebă de tată, mamă, frați, surori, parc-ar fi voit să-mi afle spița neamului. GANE, N. II 90. Vezi, aci nu prea știu bine cum vine spița neamului, dar știu de bună seamă că ne rudim. GHICA, S. A. 113. ♦ Rang, grad, treaptă (de boierie). Împăratul... mulțumi tuturora după spița diregătoriei. DELAVRANCEA, S, 85.
spíță s. f., g.-d. art. spíței; pl. spíțe
spíță s. f., g.-d. art. spíței; pl. spíțe
SCAUN DE SPÍȚE s. v. cobilă.
SPÍȚĂ s. I. (TEHN.) fuscel, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ unei scări de lemn.) II. 1. neam, seminție, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.) 2. (JUR.) tulpină. (~ la o succesiune.)
SPÍȚĂ s. v. ceatlău, cruce, demnitate, genealogie, generație, naștere, obârșie, origine, proveniență, rang, spetează, șiștor, titlu, treaptă.
spíță (-țe), s. f.1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată).
SPÍȚĂ ~e f. 1) Fiecare dintre piesele care leagă obada unei roți cu butucul acesteia. 2) fig. Grad de rudenie. * Neam de pe a șaptea ~ rudă foarte îndepărtată. 3) Totalitate a celor care își trag obârșia dintr-un strămoș comun. * ~a neamului arbore genealogic. /<bulg., ucr. spica
spiță f. 1. fiecare din razele unei roate; 2. fig. grad de înrudire, arbore genealogic: i-am văzut chiar spița pe pergament lucrată AL. [Rus. SPIȚA (din nemț. Spitze)]. V. schiță.
spíță f., pl. e (bg. rus. spica, d. germ. spitze). Vechĭ. Treaptă la o scară mobilă. Azĭ. Fie-care din bețele care unesc obada cu butucu roateĭ și care-s așezate ca niște raze. Fig. Învudire, genealogie, arbore, genealogic: spița neamuluĭ. – În est schiță. V. dungă.
scaun de spițe s. v. COBILĂ.
spiță s. v. CEATLAU. CRUCE. DEMNITATE. GENEALOGIE. GENERAȚIE. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PROVENIENȚĂ. RANG. SPETEAZĂ. ȘIȘTOR. TITLU. TREAPTĂ.
SPIȚĂ s. 1. (TEHN.) fuscel, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ unei scări de lemn.) 2. neam, seminție, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.)

spiță dex

Intrare: spiță
spiță substantiv feminin