sperjur definitie

19 definiții pentru sperjur

SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).
SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).
SPERJÚR1 s. n. Faptul de a-și călca jurămîntul, nesocotirea unui jurămînt făcut; jurămînt fals făcut în fața justiției. Vă voi dovedi sperjurul. CAMILAR, N. II 314. – Variantă: (învechit) sperjúriu s. n.
SPERJÚR2, -Ă, sperjuri, -e, s. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurămîntul. Așa e că nu te așteptai Din nou cu mine ochii, sperjurule, să dai? MACEDONSKI, O. II 220. ◊ (Adjectival) Cum, acesta să fie continentul de miracole, Pămîntul făgăduințelor. Al jurămintelor și căințelor, Vestit de profeți sperjuri și de mincinoase oracole? BARANGA, V. A. 13.
sperjúr1 (persoană) s. m., pl. sperjúri
sperjúr2 (jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri
sperjúră s. f., g.-d. art. sperjúrei; pl. sperjúre
sperjúr (jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri
sperjúr (persoană) s. m., pl. sperjúri
sperjúră s. f., g.-d. art. sperjúrei; pl. sperjúre
SPERJÚR s. (JUR.) jurământ fals, jurământ mincinos. (Condamnat pentru ~.)
SPERJÚR s.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; jurământ fals făcut în fața justiției. // s.m. și f. Cel care jură fals sau care își calcă jurământul. [< it. spergiuro].
SPERJÚR, -Ă I. s. m. f. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. s. n. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro)
sperjúr (-ră), adj. – Care calcă un jurămînt. It. spergiuro. – Der. perjur, s. n. (jurămînt fals).
SPERJÚR1 rar Jurământ fals făcut în fața justiției. /<it. spergiuro
SPERJÚR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. rar Persoană care depune un jurământ fals sau care își încalcă jurământul. /<it. spergiuro
sperjur n. jurământ fals. ║ m. cel ce a făcut un sperjur.
*sperjúr, -ă adj. (it. spergiúro, lat. per-júrus). Care și-a călcat jurămîntu.
*sperjúr n., pl. e, și sperjúriŭ n. (it. spergiuro, lat per-jurium). Călcare de jurămînt.

sperjur dex

Intrare: sperjur (persoană)
sperjur persoană substantiv masculin
Intrare: sperjur (fapt; -uri)
sperjur fapt; -uri substantiv neutru