Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru sperietur─â

SPERIET├ÜR─é, sperieturi, s. f. 1. Speriat1 (1); spaim─â. ÔŚŐ Expr. A trage o sperietur─â = a fi cuprins de spaim─â, a trece printr-un pericol. 2. (├Än supersti╚Ťii) Boal─â provenit─â din spaim─â; speriat1 (2). [Pr.: -ri-e-] ÔÇô Speria + suf. -─âtur─â.
SPERIET├ÜR─é, sperieturi, s. f. 1. Speriat1 (1); spaim─â. ÔŚŐ Expr. A trage o sperietur─â = a fi cuprins de spaim─â, a trece printr-un pericol. 2. (├Än supersti╚Ťii) Boal─â provenit─â din spaim─â; speriat1 (2). [Pr.: -ri-e-] ÔÇô Speria + suf. -─âtur─â.
SPERIET├ÜR─é, sperieturi, s. f. 1. Faptul de a (se) speria; spaim─â. R├«dea de sperietura ei, explic├«nd cum a c─âzut. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 51. 2. (├Än supersti╚Ťii) Boal─â provenit─â din spaim─â; speriat. Mi-a desc├«ntat... de sperietur─â. STANCU, D. 95. C├«nd e bolnav cineva de sperietur─â, se afum─â cu avramasc─â. La HEM 2180.
speriet├║r─â (-ri-e-) s. f., g.-d. art. speriet├║rii; pl. speriet├║ri
speriet├║r─â s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. speriet├║rii; pl. speriet├║ri
SPERIETÚRĂ s. 1. frică, speriat, (înv. și reg.) sperieciune. (A tras o ~!) 2. (MED. POP.) (pop.) spaimă, (reg.) spăimat, spăimântătură. (Suferă de ~.)
sperietur─â f. ac╚Ťiunea de a speria ╚Öi efectul ei.
speriet├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ╚Öperieri─ş: copil bolnav de sperietur─â. ÔÇô ├Än nord, Olt. sp─â-.
SPERIETURĂ s. 1. frică, speriat, (înv. și reg.) sperieciune. (A tras o ~!) 2. (MED. POP.) (pop.) spaimă, (reg.) spăimat, spăimîntătură. (Suferă de ~.)

Sperietur─â dex online | sinonim

Sperietur─â definitie

Intrare: sperietur─â
sperietur─â substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e-