sperietoare definitie

10 definiții pentru sperietoare

SPERIETOÁRE, sperietori, s. f. Persoană, lucru care sperie; spec. obiect, momâie, morișcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare culturilor. [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătoare.
SPERIETOÁRE, sperietori, s. f. Persoană, lucru care sperie; spec. obiect, momâie, morișcă etc. pentru speriat păsările dăunătoare culturilor. [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătoare.
SPERIETOÁRE, sperietori, s. f. Ceea ce sperie; (în special) momîie sau morișcâ pentru speriat păsările (v. cîrîitoare). Era casa bunicilor și străbunicilor săi, rămasă ca o sperietoare de vrăbii în centrul unor mari moșii. EFTIMIU, N. 25.
sperietoáre (-ri-e-) s. f., g.-d. art. sperietórii; pl. sperietóri
sperietoáre s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. sperietórii; pl. sperietóri
SPERIETOÁRE s. momâie, (pop.) matahală, măgăoaie, popândău, (înv. și reg.) paparudă, (reg.) ciuhaie, ciuhă, maimucă, maimuță, măiugă, mătăuz, mogâldan, mogâldeață, păuză, popândea, popândeț, popânzac, popânzoi, poponeț, pusciuhă. (O ~ pusă în semănături, pentru a izgoni păsările.)
SPERIETOÁRE ~óri f. 1) Obiect care sperie. 2) Făptură cu înfățișare fioroasă (și cu defecte fizice); pocitură; monstru; momâie. [Sil. -ri-e-] /a speria + suf. ~oare
sperietoare f. figură de speriat păsările ce strică grânele.
sperietoáre f., pl. orĭ. Lemnu îmbrăcat cu haĭne de om ca să sperie păsările pin semănăturĭ (ciulihoaĭe, momîĭe). – În nord, Olt. spă-.
SPERIETOARE s. momîie, (pop.) matahală, măgăoaie, popîndău, (înv. și reg.) paparudă, (reg.) ciuhaie, ciuhă, maimucă, maimuță, măiugă, mătăuz, mogîldan, mogîldeață, păuză, popîndea, popîndeț, popînzac, popînzoi, poponeț, pusciuhă. (O ~ pusă în semănături pentru a izgoni păsările.)

sperietoare dex

Intrare: sperietoare
sperietoare substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e-