Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru sperietoare

SPERIETO├üRE, sperietori, s. f. Persoan─â, lucru care sperie; spec. obiect, mom├óie, mori╚Öc─â etc. pentru speriat p─âs─ârile d─âun─âtoare culturilor. [Pr.: -ri-e-] ÔÇô Speria + suf. -─âtoare.
SPERIETO├üRE, sperietori, s. f. Persoan─â, lucru care sperie; spec. obiect, mom├óie, mori╚Öc─â etc. pentru speriat p─âs─ârile d─âun─âtoare culturilor. [Pr.: -ri-e-] ÔÇô Speria + suf. -─âtoare.
SPERIETOÁRE, sperietori, s. f. Ceea ce sperie; (în special) momîie sau morișcâ pentru speriat păsările (v. cîrîitoare). Era casa bunicilor și străbunicilor săi, rămasă ca o sperietoare de vrăbii în centrul unor mari moșii. EFTIMIU, N. 25.
sperietoáre (-ri-e-) s. f., g.-d. art. sperietórii; pl. sperietóri
sperietoáre s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. sperietórii; pl. sperietóri
SPERIETO├üRE s. mom├óie, (pop.) matahal─â, m─âg─âoaie, pop├ónd─âu, (├«nv. ╚Öi reg.) paparud─â, (reg.) ciuhaie, ciuh─â, maimuc─â, maimu╚Ť─â, m─âiug─â, m─ât─âuz, mog├óldan, mog├óldea╚Ť─â, p─âuz─â, pop├óndea, pop├ónde╚Ť, pop├ónzac, pop├ónzoi, popone╚Ť, pusciuh─â. (O ~ pus─â ├«n sem─ân─âturi, pentru a izgoni p─âs─ârile.)
SPERIETO├üRE ~├│ri f. 1) Obiect care sperie. 2) F─âptur─â cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare fioroas─â (╚Öi cu defecte fizice); pocitur─â; monstru; mom├óie. [Sil. -ri-e-] /a speria + suf. ~oare
sperietoare f. figură de speriat păsările ce strică grânele.
sperieto├íre f., pl. or─ş. Lemnu ├«mbr─âcat cu ha─şne de om ca s─â sperie p─âs─ârile pin sem─ân─âtur─ş (ciulihoa─şe, mom├«─şe). ÔÇô ├Än nord, Olt. sp─â-.
SPERIETOARE s. mom├«ie, (pop.) matahal─â, m─âg─âoaie, pop├«nd─âu, (├«nv. ╚Öi reg.) paparud─â, (reg.) ciuhaie, ciuh─â, maimuc─â, maimu╚Ť─â, m─âiug─â, m─ât─âuz, mog├«ldan, mog├«ldea╚Ť─â, p─âuz─â, pop├«ndea, pop├«nde╚Ť, pop├«nzac, pop├«nzoi, popone╚Ť, pusciuh─â. (O ~ pus─â ├«n sem─ân─âturi pentru a izgoni p─âs─ârile.)

Sperietoare dex online | sinonim

Sperietoare definitie

Intrare: sperietoare
sperietoare substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e-