spențer definitie

11 definiții pentru spențer

SPÉNȚER, spențere, s. n. 1. (Înv.) Haină scurtă (ca o vestă). 2. (Reg.) Surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani. – Din germ. Spenzer.
SPÉNȚER, spențere, s. n. (Înv. și reg.) 1. Haină scurtă (ca o vestă). 2. Surtuc fără pulpane, purtat de unii țărani. – Din germ. Spenzer.
SPÉNȚER, spențere, s. n. Haină scurtă (uneori ca o vestă fără mîneci) purtată de bărbați, mai rar de femei. Era încălțat cu cizme de lac cu turetci nalte, – mijlocul i-l strîngea un spențer de catifea. SADOVEANU, O. IV 256. Muierile... au... cămașă, rochie și un spențer negru, ce are împreunat și o legătură de gît, rămîind mînecile cămășii și pieptul afară din spențer. GOLESCU, Î. 185. ♦ (Rar) Bluză militară. Avea degetele țapene ca de statuie și două galoane de lînă pe mîneca spențerului. BART, S. M. 76. – Variante: spénțur, spențure (ȘEZ. IX 40) și spențuri (GOLESCU, Î. 103), sprenț (PAMFILE, I. C. 356), sprénțur (ȘEZ. IX 40) s. n.
spénțer (reg.) s. n., pl. spénțere
spénțer s. n., pl. spénțere
spénțer (-re), s. n. – Redingotă, levită. – Var. sp(r)enț(ăl), șpențal, spențăr, sp(r)ențur. Germ. Spenzer (Tiktin; Byck-Graur 28). Uz popular, afară de Munt.
SPÉNȚER ~e n. înv. Haină scurtă, uneori fără mâneci, purtată, mai ales, de bărbați. /<germ. Spenzer
spențer n. haină fără pulpane. [Nemț. SPENZER (v. sprențur)].
*spéncer și spénțer n., pl. e (germ. spenzer, fr. engl. spencer, după numele lorduluĭ Spencer [1782-1845], care a introdus moda acesteĭ hĭine). Surtuc, veston, haĭnă scurtă fără poale (cum poartă ofițeriĭ de marină și de uscat în mica ținută). – Vulg. sp(r)énțur (Dun.) V. crutcă 2.
spénțer, s.n. – (reg.; înv.) Veston scurt până la talie. – Din germ. Spenzer „haină scurtă” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX, MDA), după numele lordului Spencer (1782-1845), care a introdus moda acestei haine (Scriban).
spénțer, s.n. – Veston scurt până la talie. Atestat doar în Maram. – Din germ. Spenzer (MDA).

spențer dex

Intrare: spențer
spențer substantiv neutru