Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru spelunc─â

SPEL├ÜNC─é, spelunci, s. f. 1. Local public r─âu famat; bomb─â. 2. (├Änv.) Pe╚Öter─â, grot─â. ÔÇô Din lat. spelunca, fr. sp├ęlonque.
SPEL├ÜNC─é, spelunci, s. f. 1. Local public r─âu famat; bomb─â. 2. (├Änv.) Pe╚Öter─â, grot─â. ÔÇô Din lat. spelunca, fr. sp├ęlonque.
SPEL├ÜNC─é, spelunci, s. f. 1. (├Änvechit) Pe╚Öter─â, grot─â. (Cu form─â de plural ├«nvechit─â) Acest instinct a ├«nlesnit chiar omului primele sale inspira╚Ťiuni artistice ╚Öi aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile... de ur╚Öi ai speluncelor ╚Öi de alte animale disp─ârute. ODOBESCU, S. III 79. ÔŚŐ (Poetic) [Norii] ├«ngropau ├«n gr─âmezi de arcuri ├«nalte, de spelunci ad├«nci, suite una peste alta, lumina. EMINESCU, N. 50. 2. Local r─âu famat, unde se adun─â oameni dec─âzu╚Ťi moralice╚Öte, care formeaz─â drojdia societ─â╚Ťii. ÔÖŽ Loc unde se ticluie╚Öte ╚Öi de unde se propag─â o ac╚Ťiune du╚Öm─ânoas─â intereselor unei colectivit─â╚Ťi. V. cuib. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) spelunce.
spel├║nc─â s. f., g.-d. art. spel├║ncii; pl. spel├║nci
spel├║nc─â s. f., g.-d. art. spel├║ncii; pl. spel├║nci
SPELÚNCĂ s. (fig. și fam.) bombă. (Bea într-o ~.)
SPELÚNCĂ s. v. cavernă, grotă, peșteră.
SPEL├ÜNC─é s.f. 1. Local, c├órcium─â cu aspect ur├ót unde se adun─â oameni suspec╚Ťi. 2. (Rar) Pe╚Öter─â, grot─â. [< germ. Spelunke, cf. lat. spelunca ÔÇô pe╚Öter─â].
SPEL├ÜNC─é s. f. local, c├órcium─â cu aspect ur├ót; bomb─â. (< lat. spelunca, fr. sp├ęlunque)
spel├║nc─â (-ci), s. f. ÔÇô Pe╚Öter─â, cavern─â. Lat. spelunca (sec. XIX).
speluncă f. peșteră: urșii speluncelor.
*spel├║nc─â f., pl. ─ş (lat. spelunca, d. vgr. sp├ęlygx). Pe╚Öter─â, cavern─â. Fig. Ascunz─âtoare de ho╚Ť─ş, local ├«n care se adun─â oameni suspec╚Ť─ş.
SPELUNCĂ s. (fig. și fam.) bombă. (Bea într-o ~.)
spelunc─â s. v. CAVERN─é. GROT─é. PE╚śTER─é.

Spelunc─â dex online | sinonim

Spelunc─â definitie

Intrare: spelunc─â
spelunc─â substantiv feminin