speluncă definitie

14 definiții pentru speluncă

SPELÚNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.
SPELÚNCĂ, spelunci, s. f. 1. Local public rău famat; bombă. 2. (Înv.) Peșteră, grotă. – Din lat. spelunca, fr. spélonque.
SPELÚNCĂ, spelunci, s. f. 1. (Învechit) Peșteră, grotă. (Cu formă de plural învechită) Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspirațiuni artistice și aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile... de urși ai speluncelor și de alte animale dispărute. ODOBESCU, S. III 79. ◊ (Poetic) [Norii] îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adînci, suite una peste alta, lumina. EMINESCU, N. 50. 2. Local rău famat, unde se adună oameni decăzuți moralicește, care formează drojdia societății. ♦ Loc unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune dușmănoasă intereselor unei colectivități. V. cuib.Pl. și: (învechit) spelunce.
spelúncă s. f., g.-d. art. spelúncii; pl. spelúnci
spelúncă s. f., g.-d. art. spelúncii; pl. spelúnci
SPELÚNCĂ s. (fig. și fam.) bombă. (Bea într-o ~.)
SPELÚNCĂ s. v. cavernă, grotă, peșteră.
SPELÚNCĂ s.f. 1. Local, cârciumă cu aspect urât unde se adună oameni suspecți. 2. (Rar) Peșteră, grotă. [< germ. Spelunke, cf. lat. spelunca – peșteră].
SPELÚNCĂ s. f. local, cârciumă cu aspect urât; bombă. (< lat. spelunca, fr. spélunque)
spelúncă (-ci), s. f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX).
speluncă f. peșteră: urșii speluncelor.
*spelúncă f., pl. ĭ (lat. spelunca, d. vgr. spélygx). Peșteră, cavernă. Fig. Ascunzătoare de hoțĭ, local în care se adună oameni suspecțĭ.
SPELUNCĂ s. (fig. și fam.) bombă. (Bea într-o ~.)
speluncă s. v. CAVERNĂ. GROTĂ. PEȘTERĂ.

speluncă dex

Intrare: speluncă
speluncă substantiv feminin