spelcă definitie

16 definiții pentru spelcă

SPÉLCĂ, spelci, s. f. (Reg.) Ac de păr. [Var.: spílcă s. f.] – Din ucr. špyl’ka.
SPÍLCĂ s. f. v. spelcă.
SPÉLCĂ, spelci, s. f. (Reg.) Ac de păr. [Var.: spílcă s. f.] – Din ucr. špyl’ka.
SPÍLCĂ s. f. v. spelcă.
SPÉLCĂ, spelci, s. f. (Mai ales în Mold.) Ac de cap. V. ac. Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile și privindu-și fața albă în oglindă. SADOVEANU, N. P. 185. Purta părul ei frumos, ridicat într-o arhitectură complicată și susținută cu tot felul de spelci de argint. CAMIL PETRESCU, O. II 507. – Variantă: spílcă (DELAVRANCEA, S. 11, MAT. FOLK. 115) s. f.
SPÍLCĂ s. f. v. spelcă.
spélcă (reg.) s. f., g.-d. art. spélcii; pl. spelci
spélcă s. f., g.-d. art. spélcii; pl. spelci
SPÉLCĂ s. v. ac cu gămălie, ac de cap, ac de păr.
spélcă (ci), s. f.1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium).
SPÉLCĂ ~ci f. pop. Obiect de sârmă, îndoit sub formă de U, care servește la prinderea părului; ac de păr; agrafă. /<ucr. špyl’ka
spelcă f. V. spilcă.
spilcă f. ac cu gămălie. [Rus. ȘPILĬKA].
spélcă, V. spilcă.
spilcă f., pl. ĭ (rut. rus. spilĭka, id.; pol. spilka, spilcă, spinka, cataramă). Vest. Fibulă, bold mare (agrafă) de ținut prinsă pe corp o broboadă, un șal ș. a. Adv. Gătit spilcă, foarte spilcuit scos ca din cutie (fr. à qualre épingles). Est (spelcă). Sîrmă încovoĭată în formă de U cu care femeile își prind păru (în vest ac de cap). V. nap.
spelcă s. v. AC CU GĂMĂLIE. AC DE CAP. AC DE PĂR.

spelcă dex

Intrare: spelcă
spelcă substantiv feminin
spilcă