spelb definitie

8 definiții pentru spelb

SPELB, -Ă, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fața lor) Palid; galben. ♦ (Despre ochi) Lipsit de o culoare precisă și de expresie; spălăcit. 2. (Despre băuturi) Fără gust; fad, searbăd. – Et. nec.
SPELB, -Ă, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fața lor) Palid; galben. ♦ (Despre ochi) Lipsit de o culoare precisă și de expresie; spălăcit. 2. (Despre băuturi) Fără gust; fad, searbăd. – Et. nec.
SPELB, -Ă, spelbi, -e, adj. 1. (Despre persoane) Lipsit de sînge sau de roșeață în obraji; galben, palid. Iată-l în prag pe Mișu, coconașul cela spelb, cestorul clasei, iscoada directorului. I. BOTEZ, ȘC. 52. Încă tînără la față, învoaltă și spelbă... glumea, rîdea, avea pentru fiecare o vorbă și un zîmbet. M. I. CARAGIALE, C. 122. Pandele se arăta spelb și slab, cu picioarele lungi, înalt și cocîrjat, și cu gîtul împins înainte. MACEDONSKI, O. III 49. ♦ (Despre ochi) De culoare ștearsă, spălăcit. Șerpește, ochii spelbi ai lui Ion au clipit pe de lături. POPA, V. 279. 2. (Despre băuturi) Lipsit de tărie, fără gust, searbăd. Găsești la cîrciumă spirt de păpușoi ori vin adus mai dinspre munte, – poșircă spelbă. STANCU, D. 50.
spelb (pop.) adj. m., pl. spelbi; f. spélbă, pl. spélbe
spelb adj. m., pl. spélbi; f. sg. spélbă, pl. spélbe
SPELB adj. v. dulceag, fad, galben, insipid, îngălbenit, palid, searbăd.
spelb (-bă), adj. – Fără culoare, spălăcit. Origine incertă. Pare să fie it. scialbo „alb”. Lipsește din toate dicționarele, apare numai la scriitorii contemporani (de ex. la Matei Caragiale: spelba floare de ceară). Nu există probe de uz popular.
spelb adj. v. DULCEAG. FAD. GALBEN. INSIPID. ÎNGĂLBENIT. PALID. SEARBĂD.

spelb dex

Intrare: spelb
spelb adjectiv