SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreț. 2. Tranz. A face tranzacții de valori. 3. Intranz. și tranz. A face speculații (1). – Din fr. spéculer.

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv).

SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a exploata, a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreț. 2. Tranz. A face tranzacții de valori. 3. Intranz. și tranz. A face speculații (1). – Din fr. spéculer.

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs. – Din specula (derivat regresiv).

SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a profita de ceva; (complementul indică o persoană, o colectivitate) a exploata, a înșela (profitînd de anumite împrejurări). În ultimul timp, mai ales scriitorii au speculat adevărul că nu există oameni «numai buni». CAMIL PETRESCU, U. N. 64. Trîntorii părăsiți ce s-au întrodus de o bucată de vreme in societatea romînilor, speculînd nevinovăția și încrederea. ALECSANDRI, O. P. 48. Îți place peste țară să-ntinzi întunecimea Și prin eresuri proaste să speculezi mulțimea. id. T. II 157. ◊ Refl. pas. [Pe moșiile boierilor] se speculează țăranii pînă la exasperare... Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. ♦ (Complementul indică o marfă) A vinde cu suprapreț (profitînd de anumite împrejurări economice și sociale); (complementul indică pe cumpărător) a exploata (vînzîndu-i mărfurile cu suprapreț). 2. Intranz. A face tranzacții de valori. V. speculă (2). 3. Intranz. A face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica. Esteticii metafizici, văzînd operele artistice frumoase, au început să speculeze asupra noțiunei abstracte a frumosului, a artei. GHEREA, ST. CR. II 26.

SPÉCULĂ, specule, s. f. 1. Mod de exploatare constînd în acapararea și dosirea de mărfuri și în vinderea lor cu prețuri ridicate, în momentele de lipsă. Și aci trebuie o mînă de fier! aprobă ministrul. O mînă de fier care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. 2. Tranzacție de bursă, constînd în vînzarea și cumpărarea valorilor cu scopul de a obține cîștiguri din diferența de curs.

speculá (a ~) vb., ind. prez. 3 speculeáză

spéculă s. f., g.-d. art. spéculei; pl. spécule

speculá vb., ind. prez. 1 sg. speculéz, 3 sg. și pl. speculeáză

spéculă s. f., g.-d. art. spéculei; pl. spécule

SPECULÁ vb. 1. a negustori, a precupeți, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.)

SPÉCULĂ s. 1. speculație. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru ~.)

SPECULÁ vb. I. tr. A face speculații financiare, economice etc., a exploata practicând specula; (p. ext.) a înșela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deducții teoretizând formal, fără legătură cu practica. [< fr. spéculer, cf. it. speculare, lat. speculari].

SPÉCULĂ s.f. 1. Exploatare constând în dosirea de mărfuri și vinderea lor cu suprapreț în momentele când lipsesc de pe piață. 2. Tranzacție de bursă constând în vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține câștiguri mari; speculație. [< specula].

SPECULÁ vb. I. tr. 1. a face speculă. ◊ a înșela (pe cineva). ◊ a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. a face tranzacții de valori. II. intr., tr. a face speculații (1), deducții. (< fr. spéculer, lat. speculari)

SPÉCULĂ s. f. 1. comerț ilicit prin dosirea de mărfuri și vinderea lor, cu suprapreț. ◊ dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală. 2. speculație (2). (< specula)

A SPECULÁ ~éz 1. tranz. (situații, stări etc.) A folosi abuziv (pentru a căpăta avantaje personale). ~ încrederea cuiva. 2. intranz. 1) A face speculă. 2) A efectua tranzacții de bursă. 3) fig. A emite cugetări abstracte, teoretizând în mod normal; a face speculații. /<fr. speculer, lat. speculari

SPÉCULĂ ~e f. Vânzare a mărfurilor care lipsesc pe piață. [G.-D. speculei] /v. a specula

speculà v. 1. a medita cu atențiune asupra unei materii; 2. a face proiecte, operațiuni de finanțe, de comerț: a specula asupra vânzării terenurilor; 3. fig. a exploata: a specula favoarea poporului.

speculă f. combinațiune de finanțe, întreprindere de bancă, de comerț.

*spéculă f., pl. e (din speculez, ca deranj, ramburs din deranjez, rambursez. Lat. it. spicula înseamnă „observatoriŭ”). Trafic, operațiune negustorească (maĭ ales ilicită): case de speculă (de dat cu chirie), acesta face speculă din toate. – Vulg. șpículă.

*speculéz v. intr. (lat. spéculor, -lári, a observa, a spiona). Meditez, fac teoriĭ. Fac combinațiunĭ (operațiunĭ) financiare saŭ comerciale bazate pe evenimente politice ș. a.: a specula asupra grînelor, a renteĭ. V. tr. Exploatez, întrebuințez ca să cîștig: a specula prostia poporuluĭ.

SPECULA vb. 1. a negustori, a precupeți, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.)

SPECULĂ s. 1. speculație. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru ~.)