Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru speculativ

SPECULAT├ŹV, -─é, speculativ, -e, adj. Care apar╚Ťine specula╚Ťiei (1), care se ocup─â numai de teorie f─âr─â leg─âtur─â cu practica ╚Öi cu experien╚Ťa. ÔÇô Din fr. sp├ęculatif.
SPECULAT├ŹV, -─é, speculativ, -e, adj. Care apar╚Ťine specula╚Ťiei (1), care se ocup─â numai de teorie f─âr─â leg─âtur─â cu practica ╚Öi cu experien╚Ťa. ÔÇô Din fr. sp├ęculatif.
SPECULAT├ŹV, -─é, speculativi, -e, adj. Care apar╚Ťine specula╚Ťiei filozofice; rupt de practic─â ╚Öi de experien╚Ť─â. ├Än materie speculativ─â, toate specula╚Ťiunile din lume s├«nt ni╚Öte camere ce dau una ├«ntr-alta. GALACTION, O. I 233.
speculat├şv adj. m., pl. speculat├şvi; f. speculat├şv─â, pl. speculat├şve
speculat├şv adj. m., pl. speculat├şvi; f. sg. speculat├şv─â, pl. speculat├şve
SPECULAT├ŹV adj. (├«nv.) speculator. (Spirit ~.)
SPECULAT├ŹV, -─é adj. Bazat pe specula╚Ťie (1); nelegat ├«n nici un fel de practic─â; abstract. [< fr. sp├ęculatif].
SPECULAT├ŹV, -─é adj. 1. bazat pe specula╚Ťie (1); abstract. 2. referitor la specula╚Ťia financiar─â sau comercial─â. (< fr. sp├ęculatif)
SPECULAT├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) Care ╚Ťine de specula╚Ťiile filozofice; bazat pe specula╚Ťii filozofice. 2) Care se bazeaz─â numai pe considera╚Ťii teoretice f─âr─â leg─âtur─â cu practica. /<fr. sp├ęculatif
speculativ a. care se ╚Ťine de specula╚Ťiune, de teorie, mai mult ca de practic─â.
*speculat├şv, -─â adj. (mlat. speculativus, d. lat speculari, a abserva). Relativ la specula╚Ťiune (teorie), nu la practic─â: spirit speculativ, filosofie speculativ─â. S. m. ╚Öi f. Cel pornit spre specula╚Ťiune (teorie). Adv. ├Än mod speculativ.
SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)

Speculativ dex online | sinonim

Speculativ definitie

Intrare: speculativ
speculativ adjectiv