speculativ definitie

12 definiții pentru speculativ

SPECULATÍV, -Ă, speculativ, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif.
SPECULATÍV, -Ă, speculativ, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif.
SPECULATÍV, -Ă, speculativi, -e, adj. Care aparține speculației filozofice; rupt de practică și de experiență. În materie speculativă, toate speculațiunile din lume sînt niște camere ce dau una într-alta. GALACTION, O. I 233.
speculatív adj. m., pl. speculatívi; f. speculatívă, pl. speculatíve
speculatív adj. m., pl. speculatívi; f. sg. speculatívă, pl. speculatíve
SPECULATÍV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)
SPECULATÍV, -Ă adj. Bazat pe speculație (1); nelegat în nici un fel de practică; abstract. [< fr. spéculatif].
SPECULATÍV, -Ă adj. 1. bazat pe speculație (1); abstract. 2. referitor la speculația financiară sau comercială. (< fr. spéculatif)
SPECULATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de speculațiile filozofice; bazat pe speculații filozofice. 2) Care se bazează numai pe considerații teoretice fără legătură cu practica. /<fr. spéculatif
speculativ a. care se ține de speculațiune, de teorie, mai mult ca de practică.
*speculatív, -ă adj. (mlat. speculativus, d. lat speculari, a abserva). Relativ la speculațiune (teorie), nu la practică: spirit speculativ, filosofie speculativă. S. m. și f. Cel pornit spre speculațiune (teorie). Adv. În mod speculativ.
SPECULATIV adj. (înv.) speculator. (Spirit ~.)

speculativ dex

Intrare: speculativ
speculativ adjectiv