spectru definitie

12 definiții pentru spectru

SPÉCTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum.
SPÉCTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum.
SPÉCTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblul frecvențelor radiațiilor simple care compun o radiație electromagnetică compusă. ♦ Ansamblul imaginilor obținute cu diferitele radiații monocromatice care constituie radiația electromagnetică a unui corp, descompusă de un instrument optic. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de soare. Spectru de raze X = spectru al radiațiilor electromagnetice cu frecvențe mai înalte decît cele ale radiațiilor ultraviolete. 2. Fantasmă, fantomă. Începe iarăși să-l tortureze, evocînd spectrul mortului. GHEREA, ST. CR. II 259. ♦ Fig. Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. Spectrul morții... nu mă-nspăimîntă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 216. Spectrul cel neadormit Ce ținea gîndirea-n fiare, Libertatea l-a trăsnit. BOLLIAC, O. 193. – Pl. și: (m.) spectri (ALECSANDRI, P. A. 167).
spéctru s. n., art. spéctrul; pl. spéctre
spéctru s. n., art. spéctrul; pl. spéctre
SPÉCTRU s. 1. v. fantomă. 2. chip, imagine, umbră, vedenie, viziune. (~l morții.)
SPÉCTRU s.n. 1. Ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite care alcătuiesc o radiație electromagnetică complexă. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranziții electronice în atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor aflate în stare liberă. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. 2. Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. Fantomă, vedenie, fantasmă. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care formează flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum].
SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)
SPÉCTRU ~e n. 1) Totalitate a valorilor pe care le poate căpăta o mărime fizică în condiții determinate. ~ optic. ~ electric. ~ mecanic. ~ acustic. 2) Ansamblu de radiații colorate căpătate prin descompunerea razelor de lumină. ~ solar. 3) livr. Chip ireal, creat de fantezie, care provoacă spaima; vedenie; arătare; nălucă; stafie; fantomă. 4) Pericol mare, gata să se producă. ~ul secetei. [Sil. spec-tru] /<fr. spectre, germ. Spektrum
spectru n. 1. figură fantastică, fantomă: nimeni nu mai crede în aparițiuni de spectre; 2. fig. persoană înaltă, palidă și slabă: doi spectri gemeni mănați de o vijelie AL.; 3. Fiz. spectru solar, imagine prelungită ce produce o fâșie de raze solare trecând prin o prismă de cristali colorile spectrului solar sunt: violet,indigo, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu.
spéctru m. (ca monstru) și (mai rar) n., pl. e (lat. spectrum, d. spécere, a privi). Nălucă, vedenie, arătare (stahie, strigoĭ): țăraniĭ cred în spectrĭ. Fig. Sperietoare: spectru războiuluĭ. Om foarte slab și deșirat: a ajunge un adevărat spectru. S. n. Fiz. Spectru solar, razele colorate care rezultă din descompunerea luminiĭ solare.
SPECTRU s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (Un ~ în noapte.) 2. chip, imagine, umbră, vedenie, viziune. (~ul morții.)

spectru dex

Intrare: spectru (pl. spectre)
spectru pl. spectre substantiv neutru
Intrare: spectru (pl. spectri)
spectru pl. spectri