spectroscopie definitie

10 definiții pentru spectroscopie

SPECTROSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1). – Din fr. spectroscopie.
SPECTROSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1). – Din fr. spectroscopie.
SPECTROSCOPÍE s. f. Parte a opticii care studiază teoretic și experimental spectrele de diferite categorii.
SPECTROSCOPÍE s. f. Ramură a opticii care studiază spectrele (1) de diferite categorii. – Fr. spectroscopie (<gr.).
!spectroscopíe (-tros-co-/-tro-sco-) s. f., art. spectroscopía, g.-d. spectroscopíi, art. spectroscopíei
spectroscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. spectroscopía, g.-d. spectroscopíi, art. spectroscopíei
SPECTROSCOPÍE s.f. Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. ♦ Capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiațiilor. [Gen. -iei. / < fr. spectroscopie].
SPECTROSCOPÍE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază spectrele de emisiune sau absorbție ale diferitelor substanțe. 2. capitol al fizicii nucleare care studiază spectrele energetice ale radiațiilor. (< fr. spectroscopie)
SPECTROSCOPÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul spectrelor luminoase și energetice ale radiațiilor. [G.-D. spectroscopiei; Sil. spec-tro-sco-] /<fr. spectroscopie
SPECTRO- „spectru, spectral”. ◊ L. spectrum „apariție, arătare” > fr. spectro-, engl. id., germ. spektro- > rom. spectro-. □ ~bologramă (v. bolo-, v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă repartiția energiei, exprimată în unități relative, în funcție de lungimea de undă; ~bolometru (v. bolo-, v. -metru1), s. n., tip de bolometru cu care se determină intensitatea și repartiția energiei la limita superioară a atmosferei; ~colorimetru (v. colori-, v. -metru1), s. n., 1. Instrument medical pentru determinarea discromatopsiei. 2. Instrument cu care se pot face determinări colorimetrice cu radiații de mai multe lungimi de undă; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie1), s. f., capitol al spectrometriei care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice într-un spectru; ~fotometru (v. foto-, v. -metru1), s. n., instrument optic folosit în spectrofotometrie; ~graf (v. -graf), s. n., instrument utilizat la înregistrarea fotografică a spectrului luminii; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiere a spectrelor luminii cu ajutorul spectrografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., fotografiere a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., spectrograf special pentru fotografierea soarelui în lumină monocromatică; ~heliogramă (v. helio-, v. -gramă), s. f., fotografie a soarelui obținută cu ajutorul spectroheliografului; ~helioscop (v. helio-, v. -scop), s. n., instrument folosit pentru observarea vizuală a soarelui în lumină monocromatică; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor de undă. 2. Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. 2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteză sau de energii ale particulelor; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic folosit pentru observarea spectrelor luminoase; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. 2. Capitol al fizicii nucleare care se ocupă cu studiul spectrelor energetice ale radiațiilor.

spectroscopie dex

Intrare: spectroscopie
spectroscopie substantiv feminin
  • silabisire: -sco-