spectral definitie

13 definiții pentru spectral

SPECTRÁL, -Ă, spectrali, -e, adj. 1. Care aparține spectrului (1), privitor la spectru; de culoarea spectrului; ca de spectru. ◊ Analiză spectrală = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un corp cu ajutorul analizei spectrului luminii emise de corp. Instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obține descompunerea unei radiații electromagnetice compuse în radiațiile monocromatice componente. 2. Cu aspect de fantomă; fantomatic. – Din fr. spectral.
SPECTRÁL, -Ă, spectrali, -e, adj. 1. Care aparține spectrului (1), privitor la spectru; de culoarea spectrului; ca de spectru. ◊ Analiză spectrală = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un corp cu ajutorul analizei spectrului luminii emise de corp. Instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obține dispersarea unei radiații electromagnetice compuse în radiațiile monocromatice componente. 2. Cu aspect de fantomă; fantomatic. – Din fr. spectral.
SPECTRÁL, -Ă, spectrali, -e, adj. 1. Care se referă la spectru (1); al spectrului, de culoarea spectrului; ca de spectru. ◊ Analiză spectrală = metodă (utilizată mai ales la studierea constituției aștrilor) cu care se stabilește precis compoziția unui corp, analizîndu-se spectrul emis de acel corp. Instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obține dispersarea unei radiații electromagnetice compuse în radiațiile monocromatice componente. 2. Cu aspect de fantomă, fantomatic. Boldur Iloveanu a coborît sprijinit de valetul tot atît de slab și spectral ca el. C. PETRESCU, A. 159. Arareori prin stepe, la zarea unui foc, Își zugrăveau in treacăt conturul lor spectral. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 34.
spectrál adj. m., pl. spectráli; f. spectrálă, pl. spectrále
spectrál adj. m., pl. spectráli; f. sg. spectrálă, pl. spectrále
SPECTRÁL adj. fantomatic. (O apariție ~.)
SPECTRÁL, -Ă adj. 1. Referitor la spectrul unei radiații. ♦ Analiză spectrală = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un amestec cu ajutorul analizei spectrelor acelor elemente. 2. Care are caracterul unui spectru, al unei fantome. [< fr. spectral].
SPECTRÁL, -Ă adj. 1. referitor la spectrul unei radiații. ♦ analiză ~ă = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un amestec cu ajutorul analizei spectrelor acelor elemente. 2. care are caracterul unui spectru, al unei fantome. (< fr. spectral)
SPECTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de spectre; propriu spectrelor. * Analiză ~ă metodă fizică de analiză calitativă și cantitativă a substanțelor, bazată pe studierea spectrelor acestora. 2) rar Care are caracter de spectru; fantomatic. [Sil. spec-tral] /<fr. spectral
spectral a. Fiz. ce ține de spectrul solar: analiză spectrală.
spectrál, -ă adj. (d. spectru; fr. spectral). Care seamănă a spectru, relativ la spectri: viziunĭ spectrale. Fiz. Relativ la spectru solar: analiză spectrală.
SPECTRAL adj. fantomatic. (O apariție ~.)
spectrală, muzică ~, orientare a muzicii celei de a două jumătăți a sec. 20 ce-și propune explorarea interiorității sunetului prin revalorificarea înnoitoare a rezonanței sale naturale. Asimilabilă atât mișcărilor de avangardă (v. modernă, muzică) cât și celor recuperatoare ale unor sonorități și modele arhetipale, m.s. (asociată cu sintagme ca „muzică panconsonantică” sau „hiper-armonică”) poate fi considerată un pas către recâștigarea naturalității, ca dimensiune a artei sonore. Apare la sfârșitul anilor ’60 (1967-1968) în compozițiile unui grup de creatori români (Corneliu Cezar, Octavian Nemescu, Iluminații, Concentric) simultan și, într-un fel, într-o relație de similaritate a preocupărilor cu nașterea și lansarea lucrării Stimmung a lui K.-H. Stockhausen. În muzica românească, ideea lucrului în sunet creează o emulație puternică, compozitorii căutând și descoperind modalități personale și unele dintre ele originale, de exploatare a spectrului armonicelor naturale (v. armonice, sunete). Horațiu Rădulescu și Iancu Dumitrescu lansează și folosesc tehnica „eliberării armonicelor” printr-o acționare neconvențională sau o preparare a instr., în intenția de a capta o parte din forța originală, magică, primordială a sunetului. Este vizată în aceste demersuri o reîntoarcere la sursele ancestrale, respectiv revelarea unei anumite aure sonore prin intermediul unui instrumentar de lucru propriu celor doi creatori: tehnica monocordului*, cea acusmatică (de ocultare a sursei sonore), concepția fenomenologică asupra compoziției muzicale. Și alte generații de artiști români au urmat calea spectralității (unii dintre ei doar pentru un timp): Costin Cazaban, Călin Ioachimescu, Ana-Maria Avram, Fred Popovici, Liviu Dănceanu, aceasta fiind absorbită ca trăsătură distinctivă a unei importante fațete a muzicii românești. La Paris, la sfârșitul deceniului 7 al sec. 20, ia naștere grupul „Itinéraire” ce abordează deopotrivă m.s., într-o manieră însă diferită, scientistă, algoritmică. De asemenea, în anii ’80, când muzica lui Giacinto Scelsi a fost descoperită și studiată, s-a recunoscut în el un important reprezentant – în felul său al acestei orientări. Punte între un foarte îndepărtat trecut, prezent și viitor, m.s. este una dintre direcțiile ce-și afirmă astfel universalitatea și transtemporalitatea.

spectral dex

Intrare: spectral
spectral adjectiv