SPECTÁCOL, spectacole, s. n. 1. Reprezentație (teatrală, cinematografică etc.). 2. Ansamblu de elemente, de lucruri, de fapte care atrag privirile sau atenția, care impresionează, care provoacă reacții. ◊ Expr. A se da în spectacol = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs. – Din fr. spéctacle, lat. spectaculum.

SPECTÁCOL-COUPÉ, spectacole-coupé, s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, din piese diverse. [Pr.: -cupé] – Din fr. spectacle-coupé.

SPECTÁCOL, spectacole, s. n. 1. Reprezentație (teatrală, cinematografică etc.). 2. Ansamblu de elemente, de lucruri, de fapte care atrag privirile sau atenția, care impresionează, care provoacă reacții. ◊ Expr. A se da în spectacol = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs. – Din fr. spectacle, lat. spectaculum.

SPECTÁCOL, spectacole, s. n. 1. Reprezentație (în special teatrală). Vedea și pe Nadina uneori, la cîte un spectacol. REBREANU, R. I 240. ◊ Spectacol de estradă v. estradă. Film-spectacol v. film. 2. Priveliște asupra unei scene din natură sau asupra desfășurării unei întîmplâri care atrage atenția, impresionează, interesează. Cel ce... va privi... peste ruinele epocii noastre... va avea un curios spectacol. GALACTION, O. I 337. Ajunsese pînă a pismui, a se iscodi și a-și intercepta scrisorile, dînd un trist și dureros spectacol streinilor. GHICA, A. 722. Întindere-albăstrie, Nemărginit safir, O! mare, scumpă mie, Eu veșnic te admir!... Nici un spectacol mare Nu poate-a mă-ncînta Ca neagra-ți tulburare, Sau liniștirea ta. ALECSANDRI, P. III 98. ◊ Loc. adv. (Învechit) În spectacol = în văzul lumii. Voind a arăta că totul e sfîrșit, rădică de trei ori în sus, în spectacol, destrunchiatul cap al eroului. HASDEU, I. V. 205. ◊ Expr. A se da în spectacol = a face ceva în văzul tuturor, ostentativ; a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită. – Variantă: spectácul (CARAGIALE, O. VII 33) s. n.

spectácol s. n., pl. spectácole

*spectácol-coupé (fr.) [ou pron. u] s. n., pl. spectácole-coupé

spectácol s. n., pl. spectácole

SPECTÁCOL s. reprezentație, (înv.) priveliște, privire, privit. (~ de circ.)

SPECTÁCOL s.n. 1. Reprezentație de teatru; (p. ext.) orice reprezentație dată pentru public. ♦ A se da în spectacol = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs. 2. Priveliște, întâmplare care atrage privirile sau atenția. [< lat. spectaculum, cf. fr. spectacle, it. spettacolo].

SPECTÁCOL s. n. 1. reprezentație de teatru; (p. ext.) orice reprezentație dată pentru public. ♦ a se da în ~ = a atrage atenția printr-o purtare nepotrivită, a se face de râs. 2. priveliște, întâmplare care atrage privirile sau atenția. (< fr. spectacle, lat. spectaculum)

spectácol (-le), s. n. – Reprezentație teatrală, cinematografică etc. Fr. spectacle, cu terminația din it. spettacolo. – Der. spectacular, adj., din fr. spectaculaire; spectator, s. m., din fr. spectateur.

SPECTÁCOL ~e n. 1) Prezentare în fața publicului a unor opere artistice (teatrale, coregrafice, cinematografice, de circ etc.); reprezentație. 2) Ansamblu de lucruri sau de fapte care se oferă privirii, provocând anumite reacții; scenă impresionantă; priveliște. * A se da în ~ a apărea în public într-o lumină ridicolă. /<fr. spectaculum, fr. spectacle, it. spettacolo

spectacol n. 1. tot ce atrage privirile, atențiunea: mărețe spectacole ale naturei, spectacolul peirii ce-i dă fiori prin minte AL.; 2. reprezentațiune teatrală: sală de spectacol.

*spectácul n., pl. e (lat. spectáculum). Priveliște, ceĭa ce atrage atențiunea ochilor: mărețu spectacul al unuĭ apus de soare, al uneĭ nopțĭ înstelate, al uneĭ lupte navale. Reprezentațiune teatrală: om ĭubitor de spectacul. A te da în spectacul, a te expune atențiuniĭ și criticiĭ publice. – Fals -col.

SPECTACOL s. reprezentație, (înv.) priveliște, privire, privit. (~ de circ.)

antologíe-spectácol s. f. Spectacol realizat pe baza unei antologii de texte ◊ „Cel de-al treilea recital din antologia-spectacol «Creșterea limbii românești și-a patriei cinstire» se va desfășura luni, ora 18, la sediul Muzeului de Istorie a municipiului.” I.B. 23 III 74 p. 2. ◊ „Am sublinia, în continuare, antologia-spectacol «Creșterea limbii românești și-a patriei cinstire».” Sc. 12 IV 74 p. 4 (din antologie + spectacol)

concért-spectácol s. n. (muz.) Concert la care se prezintă și numere de spectacol teatral ◊ „Secția de estradă a Teatrului Regional București întreprinde [...] un turneu în țară cu concertul-spectacol «Din toată inima».” Sc. 18 VIII 62 p. 2. ◊ „Nu e revistă, cum nu e concert-spectacol, nu e un music-hall. Va fi un spectacol neîncadrat în formule.” I.B. 12 III 75 p. 6; v. și Sc. 24 IV 66 p. 4, 22 II 67 p. 5 (din concert + spectacol)

concért(-spectacól)-concúrs s. n. (muz.) ◊ „La Curtea de Argeș a fost organizat un concert-concurs al corurilor caselor de cultură din jud. Argeș, la care au participat șase formații orășenești.” R.l. 28 XII 76 p. 2. ◊ „A.T.M.-ul a pregătit pentru sezonul estival un concert-spectacol-concurs cu soliști îndrăgiți.” Cont. 12 VIII 77 p. 6 (din concert + [spectacol +] concurs)

drámă-spectácol s. f. Dramă reprezentată într-un spectacol ◊ „Vom începe cronica de librărie anunțând apariția, în Ed. Eminescu, a volumului lui Mihnea Gheorghiu: «Teatru» [...] reunind două dintre dramele-spectacol ale unui autor îmbinând cu subtilități rafinamentul informației și adresa socială, în evocări cu timbru personal.” Luc. 6 VI 75 p. 3. ◊ „Spectacolul [este] implicat direct în desfășurarea acestei «drame-spectacol» propuse unei reprezentări după formula teatrului în teatru.” Sc. 16 I 76 p. 4 (din dramă + spectacol)

film-spectácol s. n. Spectacol ecranizat ◊ „Folclorul muzical al nordului îndepărtat, într-un film-spectacol.” R.l. 24 XI 75 p. 2. ◊ „Un aspect inedit și de un real interes pentru aprofundarea problemelor dramaturgiei cehoviene [...] l-au însemnat filmele-spectacol proiectate în fiecare seară, printre care unele realizări devenite clasice [...]” R.lit. 21 II 85 p. 24; v. și Sc. 6 IV 84 p. 4 (din film + spectacol; cf. fr. film-spectacle; DMN 1969)

recitál-spectácol s. n. Spectacol constituit dintr-un recital ◊ „În această seară, la Buzău va avea loc o manifestare a studioului de poezie din localitate. Este vorba despre recitalul-spectacol «Sunt suflet din sufletul neamului meu».” Sc. 29 XI 71 p. 2 (din recital + spectacol)

spectácol-coláj s. n. Spectacol alcătuit din multe bucăți legate tematic sau prin autor ◊ „Istorie fabuloasă a fabulei [...] constituie un foarte reușit spectacol-colaj.” V. stud. 27 III 74 p. 14. ◊ „Ultimul spectacol vizionat [...] a fost un spectacol-colaj cu textele lui N.O.” R.lit. 25 IX 75 p. 24 (din spectacol + colaj)

spectácol-concúrs s. n. Spectacol în cadrul căruia are loc un concurs ◊ „Trei autori vor încerca în spectacolul concurs «Se caută o vedetă», pe care Teatrul «C. Tănase» îl organizează la Sala Palatului [...] să găsească vedete de «varietăți și de muzică ușoară» din rândul publicului.” I.B. 28 X 70 p. 2. ◊ „Pe lângă spectacolul-concurs vor avea loc și recitaluri extraordinare de muzică cultă și dans clasic.” R.l. 14 XII 74 p. 2 (din spectacol + concurs)

spectacol-coupé s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, piese diverse ◊ „Colectivul teatrului organizator a prezentat [...] spectacolul-coupé «Tipuri și tertipuri» cuprinzând selecțiuni din creația lui Caragiale.” R.l. 31 I 77 p. 5. ◊ „Teatrul Giulești a prezentat în premieră [...] un spectacol-coupé alcătuit din piesele «Rochia» de Romulus Vulpescu și «Autograful» de Paul Everac.” R.l. 15 XII 78 p. 5 [pron. spectácol-cupé] (din fr. spectacle-coupé)

spectácol-dezbátere s. n. Spectacol cu caracter de dezbatere ◊ „«După cădere» – un spectacol-dezbatere; publicul devine participant la confesiunea dramatică asupra unei realități occidentale.” Săpt. 10 XI 72 p. 7. ◊ „«Apostolul bătut în cap», «Fratele Alioșa» și «Ascensiune pe Fudjiama» – sunt toate [...] spectacole-dezbateri, spectacole de cugetare filozofică.” R.lit. 29 III 73 p. 32. ◊ „[...] caracterul spectacolului, acela de spectacol-dezbatere.” R.lit. 12 I 84 p. 16; v. și I.B. 10 IV 74 p. 2, Sc. 12 VII 74 p. 4, 21 II 75 p. 4, 19 I 76 p. 5, R.l. 14 II 77 p. 2 (din spectacol + dezbatere)

spectácol-divertismént s. n. Spectacol ușor, de varietăți ◊ „Am impresia că va fi un «spectacol-divertisment».” Cont. 31 X 69 p. 4. ◊ „Dar se pare că acest adevăr a fost uitat chiar de libretist, principalul autor al spectacolului-divertisment.” Sc. 4 IV 75 p. 4 (din spectacol + divertisment)

spectácol-evenimént s. n. Spectacol de mare importanță, constituind un eveniment artistic ◊ „Dar, cu toate că în această stagiune au lipsit «spectacolele-eveniment», publicul continuă să vină la teatru.” Săpt. 3 VIII 73 p. 7. ◊ „Moni este autorul unor spectacole-eveniment, momente de culme ale artei noastre teatrale.” Fl. 13 I 77 p. 18. ◊ „Un spectacol-eveniment, «Răceala» de Marin Sorescu, la Teatrul «Bulandra».” R.lit. 10 III 77 p. 16 (din spectacol + eveniment)

spectácol-lectúră s. n. Spectacol care constă din lectura artistică a unui text literar ◊ „Ideea organizării unui ciclu de spectacole-lectură la Teatrul Mic s-a născut din necesitatea de a confrunta cu publicul o seamă de texte dramatice care deocamdată nu intră în repertoriul curent al acestei instituții.” I.B. 16 IX 66 p. 1. ◊ „Săptămâna Teatrului «Nottara», din programul căruia spicuim: avanpremiera de luni cu spectacolul-lectură «Oratoriu pentru Dimitrie Cantemir».” Cont. 8 II 74 p. 4; v. și 23 IV 65 p. 4, R.l. 1 I 67 p. 2, Cont. 10 II 67 p. 4, I.B. 10 IV 74 p. 2, Sc. 29 XI 75 p. 4 (din spectacol + lectură)

spectácol-oratóriu s. n. Spectacol în cadrul căruia se interpretează un oratoriu ◊ „Spectacol-oratoriu.” Cont. 12 XII 69 p. 4. ◊ „Am avut prilejul să văd la Budapesta un spectacol-oratoriu cu trei piese într-un act [...]” R.lit. 31 XII 70 p. 25 (din spectacol + oratoriu)

spectácol-procés s. n. Spectacol în cadrul căruia are loc o dezbatere etică, un proces ◊ „[...] la un spectacol-proces cum a fost «Charly».” Cont. 12 XII 74 p. 9. ◊ „«Pragul conștiinței civice» de I.D. S. este un spectacol-proces. Proces la propriu. O mamă care odinioară spălase pe la casele altora pentru ca să-și poată ridica copiii la rosturile vieții este nevoită să-i cheme pe aceștia în fața instanței de judecată pentru a le reaminti, spre stupoarea lor, că există.” Sc. 25 X 78 p. 4. ◊ „Un incitant spectacol-proces («Antigona» la Teatrul Bulandra) intentat intoleranței, obtuzității, aberației.” ◊ „22” 40/93 p. 15 (din spectacol + proces)

spectácol-recitál s. n. Spectacol susținut de un singur interpret sau în care se evidențiază un anumit interpret ◊ „Spectacolul-recital de actor.” Cont. 7 I 66 p. 2. ◊ „Teatrul «Mihai Eminescu» din Botoșani [a fost premiat] pentru spectacolul-recital «Viața unei femei» de A. Baranga.” Sc. 17 V 78 p. 5; v. și 26 I 67 p. 4, I.B. 3 X 75 p. 2; v. și prefațá (din spectacol + recital)

spectácol-reconstituíre s. n. Spectacol care are ca obiect reconstituirea unui eveniment din trecut ◊ „Teatrul «Manuscriptum» debutează în această stagiune cu un spectacol-reconstituire intitulat «Dosarul unei crime politice: N. Iorga».” R.lit. 14 XI 74 p. 2. ◊ „Teatrul Muzeului literaturii române «Manuscriptum», în colaborare cu Teatrul «Ion Creangă» prezintă spectacolul-reconstituire «Cișmeaua Roșie».” R.l. 22 V 75 p. 2; v. și I.B. 21 V 75 p. 5 (din spectacol + reconstituire)

spectácol-școálă s. n. ♦ 1. Spectacol model, care poate fi folosit în scop didactic ◊ „Unul din cei mai mari regizori amatori ai teatrului românesc, autorul unor spectacole celebre, spectacole-școală pentru generații întregi de actori nu și-a semnat niciodată operele regizorale de un prestigiu unanim recunoscut: P. Gusti.” Luc. 14 I 67 p. 8. ♦ 2. Spectacol dat de o clasă a Academiei de Teatru și Film ◊ „În măsura în care spectacolele «Casandrei» sunt spectacole-școală în primul rând, cel cu «Diavolul alb» și-a atins scopul.” Cont. 22 I 71 p. 4; v. și Sc. 22 XII 63 p. 2 (din spectacol + școală)

spectácol-tăiát s. n. Spectacol alcătuit din fragmente, piese diverse ◊ „Regizorul spectacolului tăiat de la Bulandra, D. M., nu l-a uitat măcar în ceea ce privește Conul Leonida față cu reacțiunea, rezultatul fiind un spectacol bun.” R.l. 26 IX 79 p. 2 (din spectacol + tăiat, după fr. spectacle-coupé.)

revistă, spectacol de ~, una din formele caracteristice ale spectacolului de divertisment în sec. 20, cuprinzând muzică, dans, cuplete și scenete umoristice. Pentru muzica ușoară*, spectacolul de r. este un mediu tipic de creație și difuzare a noilor creații. Nașterea muzicii ușoare românești este legată direct de activitatea trupei de revistă condusă de C. Tănase în perioada interbelică, a cărei tradiție este continuată azi de teatrele de gen.

spectacol total v. sincretism.

a se da în spectacol expr. 1. (deț.) a încălca regulamentul în mod ostentativ, fără a se feri de gardieni. 2. v. a-și da în petic.