SPECIFICATÍV, -Ă, specificativi, -e, adj. (Rar) Care specifică, în care se specifică ceva; specificator. – Din fr. spécificatif.

SPECIFICATÍV, -Ă, specificativi, -e, adj. (Rar) Care specifică, în care se specifică ceva; specificator. – Din fr. spécificatif.

specificatív (rar) adj. m., pl. specificatívi; f. specificatívă, pl. specificatíve

specificatív adj. m., pl. specificatívi; f. sg. specificatívă, pl. specificatíve

SPECIFICATÍV adj. v. specificator.

SPECIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Specificator. [Cf. fr. spécificatif].

SPECIFICATÍV, -Ă adj. specificator. (< fr. spécificatif)

specificativ a. care specifică.

SPECIFICATIV adj. specificator. (Notă ~.)