Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

38 defini╚Ťii pentru specific

SPEC├ŹFIC, -─é, specifici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei fiin╚Ťe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ÔÖŽ Care se raporteaz─â la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S. n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, not─â distinctiv─â. ÔÇô Din fr. sp├ęcifique.
SPECIFIC├ü, spec├şfic, vb. I. Tranz. A ar─âta, a men╚Ťiona, a indica ceva ├«n mod precis. ÔÇô Din lat. specificare, fr. sp├ęcifier.
SPEC├ŹFIC, -─é, specifici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei fiin╚Ťe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ÔÖŽ Care se raporteaz─â la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S. n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, not─â distinctiv─â. ÔÇô Din fr. sp├ęcifique.
SPECIFIC├ü, spec├şfic, vb. I. Tranz. A ar─âta, a men╚Ťiona, a indica ceva ├«n mod precis. ÔÇô Din lat. specificare, fr. sp├ęcifier.
SPEC├ŹFIC1 s. n. Caracterul propriu, particular, special (a ceva sau al cuiva); not─â distinct─â, particular─â. Structura gramatical─â ╚Öi fondul principal lexical determin─â at├«t formele de dezvoltare a limbii, c├«t ╚Öi normele func╚Ťion─ârii ei. Ele condi╚Ťioneaz─â specificul na╚Ťional ╚Öi asigur─â stabilitatea limbii. GRAUR, F. L. 10.
SPEC├ŹFIC2, -─é, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic pentru cineva sau ceva. Pe cercet─âtorii literaturilor nu-i intereseaz─â ╚Öi nu-i vor interesa dec├«t literaturi cu caractere specifice ale neamurilor. SADOVEANU, E. 12. S├«nt florile specifice ale toamnei. GALACTION, O. I 324. ÔŚŐ (Adverbial) Leningradul e un ora╚Ö specific rusesc. STANCU, U.R.S.S. 111. ÔÖŽ Care se raport─â la o unitate. Greutate specific─â.
SPECIFIC├ü, spec├şfic, vb. I. Tranz. A ar─âta, a indica anume, ├«n mod am─ânun╚Ťit. Nu specific─â nici m─âcar numele localit─â╚Ťii. HASDEU, I. V. 249. Noi nu vedem ├«n ea specifica╚Ťi dec├«t numai 6000 de moldoveni. id. ib. 243. Un drept... specificat ├«n mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. ÔÇô Accentuat ╚Öi: (prez. ind.) specif├şc.
SPEC├ŹFIC1 s. n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: not─â distinct─â. ÔÇô Fr. sp├ęcifique.
SPEC├ŹFIC2, -─é, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiin╚Ťe, unui lucru sau unui fenomen. ÔÖŽ Care se raporteaz─â la o unitate. Greutate specific─â. ÔÇô Fr. sp├ęcifique.
SPECIFIC├ü, spec├şfic, vb. I. Tranz. A ar─âta, a indica anume, ├«n mod am─ânun╚Ťit. ÔÇô Fr. sp├ęcifier (lat. lit. specificare).
spec├şfic1 adj. m., pl. spec├şfici; f. spec├şfic─â, pl. spec├şfice
spec├şfic2 s. n.
specific├í (a ~) vb., ind. prez. 3 spec├şfic─â; conj. prez. 3 s─â spec├şfice
spec├şfic adj. m., pl. spec├şfici; f. sg. spec├şfic─â, pl. spec├şfice
spec├şfic s. n.
specific├í vb., ind. prez. 1 sg. spec├şfic, 3 sg. ╚Öi pl. spec├şfic─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. spec├şfice
RELUCTAN╚Ü─é SPEC├ŹFIC─é s. (FIZ.) reluctivitate.
SPEC├ŹFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (├«nv.) ├«nsu╚Öit. (Not─â, tr─âs─âtur─â ~.) 2. s. v. ├«nsu╚Öire. 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ul artei.) 4. s. spirit. (~ul limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.) 7. adj. caracteristic, obi╚Önuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.)
SPECIFIC├ü vb. 1. v. men╚Ťiona. 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (Dup─â cum ~ pravila.) 3. a ar─âta, a indica, a men╚Ťiona, a preciza, a semnala, (├«nv.) a specializa. (Vom ~ urm─âtoarele recomand─âri...) 4. a men╚Ťiona, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ urm─âtoarele...)
Specific Ôëá necaracteristic, nespecific
SPEC├ŹFIC, -─é adj. Propriu unei fiin╚Ťe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv. ÔÖŽ Care se raport─â la o unitate. // s.n. Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); not─â distinctiv─â. ÔÖŽ Specific na╚Ťional = sum─â a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din tr─âs─âturile proprii poporului ╚Öi istoriei sale. [Cf. fr. sp├ęcifique, it. specifico].
SPECIFIC├ü vb. I. tr. A ar─âta, a men╚Ťiona (ceva) precis, anume. [P.i. spec├şfic, 3,6 -c─â. / < fr. sp├ęcifier].
SPEC├ŹFIC, -─é I. adj. caracteristic, propriu unei fiin╚Ťe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv. ÔŚŐ care se raporteaz─â la o unitate. II. s. n. caracter propriu, particular; not─â distinctiv─â. ÔÖŽ ~ na╚Ťional = sum─â a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din tr─âs─âturile proprii poporului ╚Öi istoriei sale. (< fr. sp├ęcifique, lat. specificus)
SPECIFIC├ü vb. tr. a ar─âta, a men╚Ťiona (ceva) precis, anume. (< fr. sp├ęcifier, lat. specificare)
SPEC├ŹFIC1 n. sing. Caracter particular al cuiva sau a ceva. /<lat. specificus, fr. sp├ęcifique, germ. spezifisch
SPEC├ŹFIC2 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ├«ntrune╚Öte tr─âs─âturi ce individualizeaz─â; caracteristic; propriu; tipic; distinctiv. Caractere ~ce. 2) (despre m─ârimi) Care se raporteaz─â la o anumit─â unitate sau cantitate dintr-un tot. Greutate ~c─â. /<lat. specificus, fr. sp├ęcifique, germ. spezifisch
A SPECIFIC├ü spec├şfic tranz. A indica ├«n mod special; a stabili anume. /<lat. specificare, fr. sp├ęcifier
specific a. propriu unui lucru ├«n particular: remediu specific. ÔĽĹ n. medicament ce vindec─â negre╚Öit o boal─â anumit─â: medicina cunoa╚Öte pu╚Ťine specifice (chinina ├«n frigurile intermitente ╚Öi iodul pentru gu╚Ö─â).
specific├á v. a exprima ├«n particular, ├«n detaliu: legea nÔÇÖa specificat acest caz.
1) spec├şfic, -─â adj. (mlat. specificus, d. species, specie, ╚Öi facere, a face. V. muni-fic, proli-fic). Relativ la specie, caracteristic, propri┼ş: caracter, nume, medicament specific; microbu specific holere─ş. Greutatea specific─â, raportu masei or─ş greut─â╚Ťi─ş unu─ş corp cu volumu. Greutatea specific─â absolut─â, num─âru de grame a unit─â╚Ťi─ş de volum. C─âldur─â specific─â a unu─ş corp, cantitatea de c─âldur─â pe care o absoarbe un chilogram al unu─ş corp ca s─â m─âreasc─â temperatura cÔÇÖun grad. S. n.. pl e. Medicament special: chinina e un specific contra frigurilor. Adv. ├Än mod specific.
2) *spec├şfic, a -├í v. tr. (mlat. specifico, -fic├íre. V. edi-fic). Determin, ar─ât ├«n special (├«n particular, am─ânun╚Ťit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.
SPECIFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, trăsătură, (reg.) însușietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (~ acestui proces este...) 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ artei.) 4. s. spirit. (~ limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.) 7. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.)
SPECIFICA vb. 1. a consemna, a ├«nregistra, a men╚Ťiona, a preciza. (Cronica ~ acest eveniment.) 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (Dup─â cum ~ pravila.) 3. a ar─âta, a indica, a men╚Ťiona, a preciza, a semnala, (├«nv.) a specializa. (Vom ~ urm─âtoarele recomand─âri...) 4. a men╚Ťiona, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ urm─âtoarele...)
SPECIFIC. Subst. Specific, specificitate, particularitate, not─â particular─â, particularism (rar), caracteristic─â, tr─âs─âtur─â (not─â) caracteristic─â, tr─âs─âtur─â (not─â) aparte, tr─âs─âtur─â (not─â) distinctiv─â, ├«nsu╚Öire, proprietate, tipic. Diferen╚Ť─â, diferen╚Ťiere, deosebire, distinc╚Ťie, distingere (rar). Excep╚Ťie; unicitate, singularitate (rar), individualitate, originalitate. Ciud─â╚Ťenie, bizarerie (livr.), extravagan╚Ť─â, excentricitate; spectaculozitate; raritate, curiozitate. Caracterizare, specificare, specifica╚Ťie, tipizare. Personalitate, individ. Tipologie; caracterologie. Adj. Specific, propriu, ├«nsu╚Öit (├«nv.), particular, particularist (rar), particularnic (├«nv.), caracteristic, distinct, distinctiv, relevant; individual, intim, personal, tipic; determinant, diferen╚Ťial, particularizant (rar), caracterizator; deosebit, diferit, aparte, special, anumit; unic, singular, original, neobi╚Önuit; ie╚Öit din comun, f─âr─â seam─ân, f─âr─â asem─ânare, neasemuit, remarcabil, distins, incomparabil; excep╚Ťional, de excep╚Ťie, nemaipomenit, nemaiauzit, nemaiv─âzut; rar; rarisim; ciudat, bizar (livr.), straniu, curios; excentric, extravagant; spectaculos, spectacular (livr.). Tipologic; caracterologic. Vb. A fi aparte, a nu fi la fel, a avea o not─â aparte, a fi deosebit, a se deosebi, a diferi, a se diferen╚Ťia, a se distinge; a se eviden╚Ťia, a ie╚Öi ├«n eviden╚Ť─â, a se reliefa, a ie╚Öi ├«n relief, a se remarca, a se particulariza, a se singulariza. A fi f─âr─â seam─ân, a nu avea asem─ânare, a fi ie╚Öit din comun. A caracteriza, a particulariza, a individualiza, a diferen╚Ťia, a releva, a scoate ├«n eviden╚Ť─â, a reliefa, a sublinia; a distinge, a deosebi. Adv. (├Än mod) specific, particular, special; cu deosebire, cu deosebire(a) c─â..., spre deosebire de...; aparte; ├«n particular. V. ciud─â╚Ťenie, deosebire, originalitate, superlative.
greutatea specific─â a min., (engl.= weight) m─ârime fizic─â scalar─â care exprim─â greutatea unit─â╚Ťii de volum (g/cm3) a min. respective ╚Öi se noteaz─â cu G. Depinde de compozi╚Ťia chimic─â, structura ╚Öi gradul de cristalizare ╚Öi constituie o proprietate de diagnostic a min. Variaz─â de la valori de 1,1 (chihlimbar) p├ón─â la 22,5 (min. din grupa osmiridiu). ├Än raport cu g.s. a bromoformului (2,9) se disting min. u╚Öoare (G < 2,9): calcit, cuar╚Ť, feldspa╚Ťi ╚Öi min. grele (G > 2,9): zircon, rutil, aur etc. G.s. a min. se determin─â prin scufundarea acestora ├«n lichide dense (ÔÇ×metoda plutiriiÔÇŁ) sau prin metode hidrostatice bazate pe principiul lui Arhimede (ÔÇ×metoda picno- metruluiÔÇŁ).
CONSUM SPECIFIC cantitatea de propergol consumat ├«n unitatea de timp de c─âtre un motor cu reac╚Ťie pentru a dezvolta o for╚Ť─â de trac╚Ťiune (v.) de 1N.
FOR╚Ü─é SPECIFIC─é DE TRAC╚ÜIUNE produsul dintre presiunea de fr├ónare a gazelor ├«n sec╚Ťiunea minim─â a ajutajului ╚Öi suprafa╚Ťa acestei sec╚Ťiuni, raportat la debitul propulsantului care trece prin ea. Valoarea for╚Ťei specifice de trac╚Ťiune este egal─â cu produsul dintre impulsul specific al motoarelor cu reac╚Ťie (v.) ╚Öi densitatea propergolului (v.).
SPEC├ŹFIC, -─é adj. (cf. fr. sp├ęcifique, it. specifico): ├«n sintagma interjec╚Ťie specific─â (v.).

Specific dex online | sinonim

Specific definitie

Intrare: specific
specific adjectiv substantiv neutru
Intrare: specifica
specifica verb grupa I conjugarea I