Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru special

SPECI├üL, -─é, speciali, -e, adj. Care se deosebe╚Öte de alte lucruri asem─ân─âtoare prin tr─âs─âturi care ├«i sunt proprii; care se afl─â numai la un lucru sau la o anumit─â categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este f─âcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ie╚Öit din comun, deosebit de bun, de valoros; excep╚Ťional. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än special = mai ales, ├«ndeosebi; ├«n mod particular; ├«n spe╚Ť─â. ÔÖŽ (Despre edi╚Ťii de pres─â, publica╚Ťii) Publicat cu o ocazie deosebit─â sau la o dat─â festiv─â. ÔÖŽ Care apar╚Ťine unei anumite specialit─â╚Ťi (1), de strict─â specialitate. [Pr.: -ci-al] ÔÇô Din fr. sp├ęcial, lat. specialis.
SPECI├üL, -─é, speciali, -e, adj. Care se deosebe╚Öte de alte lucruri asem─ân─âtoare prin tr─âs─âturi care ├«i sunt proprii; care se afl─â numai la un lucru sau la o anumit─â categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este f─âcut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. ie╚Öit din comun, deosebit de bun, de valoros; excep╚Ťional. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än special = mai ales, ├«ndeosebi; ├«n mod particular; ├«n spe╚Ť─â. ÔÖŽ (Despre edi╚Ťii de pres─â, publica╚Ťii) Publicat cu o ocazie deosebit─â sau la o dat─â festiv─â. ÔÖŽ Care apar╚Ťine unei anumite specialit─â╚Ťi (1), de strict─â specialitate. [Pr.: -ci-al] ÔÇô Din fr. sp├ęcial, lat. specialis.
SPECI├üL, -─é, speciali, -e, adj. Care se deosebe╚Öte de alte lucruri asem─ân─âtoare prin particularit─â╚Ťi care ├«i s├«nt proprii; care este f─âcut, destinat, rezervat pentru un anumit scop; p. ext. care iese din comun, este deosebit de bun, de valoros; excep╚Ťional. Am dat un examen special ╚Öi am intrat ├«n corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. F─âcuse un drum la Bucure╚Öti, numai s─â ob╚Ťin─â de la corp mutarea unui buc─âtar special la popota regimentului. C. PETRESCU, ├Ä. I 8. Cei mai mul╚Ťi cereau trupe speciale, s─â-i ├«nso╚Ťeasc─â la mo╚Öiile lor. REBREANU, R. II 228. M├«ni-poim├«ni are s─â-i vie decora╚Ťia ╚Öi mi-a promis colonelul c─â i-o va trimite d├«nsul printr-un delegat special. MIRONESCU, S. A. 108. ÔŚŐ (Adverbial) S─â se prezinte la un concurs cu lucr─âri special preg─âtite. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 5/1. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än special = mai ales, ├«ndeosebi, anume; ├«n mod particular, ├«n spe╚Ť─â. La ├«nceput avea numai ├«ngrijirea celor doi copila╚Öi, ├«n special s─â-i ├«nve╚Ťe fran╚Ťuze╚Öte, dar ajunsese cu timpul s─â fac─â toat─â treaba casei. BART, E. 315. ÔÖŽ (Despre edi╚Ťii de pres─â, despre publica╚Ťii) Publicat cu ocazia unui eveniment important sau la o dat─â festiv─â. V─â voi expedia la vreme, pentru num─ârul special, o cronic─â anume. CARAGIALE, O. VII 429. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ci-al.
speciál (ieșit din comun) (-ci-al) adj. m., pl. speciáli; f. speciálă, pl. speciále
speciál adj. m. (sil. -ci-al), pl. speciáli; f. sg. speciálă, pl. speciále
SPECIÁL adj. v. specialist.
SPECI├üL adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. aparte. 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobi╚Önuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (├«nv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, inten╚Ťionat, ├«nadins. (A procedat ~ ├«n acest sens.)
SPECI├üL, -─é adj. 1. Care se aplic─â numai la un lucru sau la o anumit─â categorie de lucruri; anumit, deosebit. ÔÖŽ ├Än special = mai ales, ├«ndeosebi, ├«n mod particular. ÔÖŽ F─âcut, scos cu o anumit─â ocazie. 2. De (strict─â) specialitate. [Pron. -ci-al. / cf. fr. sp├ęcial, it. speciale, lat. specialis < species].
SPECI├üL, -─é adj. 1. care se aplic─â numai la un lucru sau la o anumit─â categorie de lucruri; anumit, deosebit. ÔÖŽ ├«n ~ = mai ales, ├«ndeosebi. ÔŚŐ f─âcut cu o anumit─â ocazie. 2. de (strict─â) specialitate. (< fr. sp├ęcial, lat. specialis)
SPECI├üL ~─â (~i, ~e) ╚Öi adverbial 1) Care este cu ├«nsu╚Öiri deosebite; particular. Caz ~. Timbru ~. ÔŚŐ ├Än ~ a) ├«ndeosebi; mai ales; b) ├«n (mod) particular. 2) Care are o anumit─â menire; destinat pentru un anumit scop. Fond ~. Corespondent ~. 3) Care constituie o excep╚Ťie; ├«ntrebuin╚Ťat ├«n circumstan╚Ťe extraordinare. Autoriza╚Ťie ~─â. 4) Care este realizat cu o anumit─â ocazie. Edi╚Ťie ~─â. 5) Care este caracteristic pentru o anumit─â specialitate; de specialitate. ├Änv─â╚Ť─âm├ónt ~. 6) Care este f─âcut ├«n mod inten╚Ťionat; ├«nadins; anume; dinadins. [Sil. -ci-al] /<lat. specialis, fr. special, germ. speziell
special a. ce ╚Ťine excluziv de un lucru: studii speciale.
*speci├íl, -─â adj. (lat. specialis, fr. special). Particular, propri┼ş unu─ş lucru, deosebit de altele: studi─ş, calit─â╚Ť─ş, aptitudin─ş speciale. Care are studi─ş sa┼ş aptitudin─ş speciale: oamen─ş special─ş. La care se ├«nva╚Ť─â ╚Ötiin╚Ťe deosebite: ╚Öcoale speciale (comerciale de artilerie, de geni┼ş, de inginerie ╚Ö. a.), arme speciale (artilerie, geni┼ş, marin─â, avia╚Ťiune). Adv. ├Än mod special: medicament recomandat special pentru asta. ├Än special, ├«n mod special: i╚Ť─ş recomand asta ├«n special. V. comun, general.
special adj. v. SPECIALIST.
SPECIAL adj., adv. 1. adj. anume, anumit, aparte, deosebit, (├«nv. ╚Öi pop.) osebit. (Cu o metod─â ~.) 2. adj. aparte, deosebit, distinct, separat. (Un capitol ~ din lege.) 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobi╚Önuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (├«nv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, inten╚Ťionat, ├«nadins. (A procedat ~ ├«n acest sens.)
DREPTURI SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T.), instrument monetar interna╚Ťional cu rol de unitate de cont ╚Öi de rezerv─â, utilizat frecvent ca etalon monetar o dat─â cu restr├óngerea rolului aurului ca unitate de referin╚Ť─â. D.S.T. se atribuie ╚Ť─ârilor membre F.M.I. propor╚Ťional cu cota de╚Ťinut─â de acestea la Fond, f─âc├ónd obiectul mai multor tipuri de opera╚Ťiuni (emitere de h├órtii de valoare, stabilirea unor pre╚Ťuri ╚Öi tarife interna╚Ťionale, acoperirea riscului valutar etc); valoarea D.S.T. se calculeaz─â pe baza unui co╚Ö valutar format din principalele valute forte.
SPECI├üL, -─é adj. (cf. fr. sp├ęcial, it. speciale, lat. specialis < species): ├«n sintagma limb─â special─â (v.).
special K expr. (tox.) ketamin─â pisat─â.
special─â, speciale s. f. (de╚Ť.) 1. penitenciar cu regim sever. 2. b─âutur─â alcoolic─â.

Special dex online | sinonim

Special definitie

Intrare: special
special adjectiv
  • silabisire: -ci-al