speță definitie

15 definiții pentru speță

SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție. ◊ Loc. adv. În speță = în cazul de față, în cazul dat. – Cf. germ. Spezies, fr. espèce.
SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie. 2. Pricină adusă spre rezolvare înaintea unui organ de jurisdicție. ◊ Loc. adv. În speță = în cazul de față, în cazul dat. – Cf. germ. Spezies, fr. espèce.
SPÉȚĂ, spețe, s. f. 1. Specie (1). În evoluția energiei planetare, diversele spețe ale materiei au derivat unele din altele. MARINESCU, P. A. 40. Animalul se naște, crește, moare; dar ideea de animal, speța, rămîne. CAMIL PETRESCU, U. N. 85. 2. Specie (2). Un om care... își petrece timpul la mesele de cărți, în tovărășia unei «secături» cum e Camil, nu poate să fie decît o secătură de aceeași speță. C. PETRESCU, Î. II 67. Sigur, în loc să cîștigi un gologan, preferi iar cerșetoria... Cunoaștem noi speța asta nouă de șomeri! SAHIA, N. 101. 3. (În expr.) În speță = în cazul de față, în cazul dat.
spéță (specie, pricină) s. f., g.-d. art. spéței; pl. spéțe
spéță s. f., g.-d. art. spéței; pl. spéțe
SPÉȚĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip.
SPÉȚĂ s. v. acțiune, cauză, judecată, proces.
SPÉȚĂ s.f. Specie. [Pl. -țe. / cf. fr. espèce, lat. species].
SPÉȚĂ s. f. 1. specie. 2. (jur.) pricină supusă spre rezolvare unui organ de jurisdicție. ♦ în ~ = în cazul dat. (< germ. Spezies)
SPÉȚĂ ~e f. 1) v. SPECIE. 2) jur. Problemă litigioasă prezentată spre soluționare în fața unui organ judiciar. * În ~ în cazul dat. /<lat. species
speță f. V. specie.
*spécie f. (lat. species. V. spectru, aspect, spițer, scop). Despărțire a genuluĭ: vulpea e o specie a genuluĭ canin, specia se subdivide în varietățĭ. Neam, rasă: specia omenească. Fel: maĭ multe speciĭ de grîŭ, (iron.) nu știŭ ce specie de om e acesta (V. pramatie). Pl. Med. Substanțe vegetale cu proprietățĭ analoage care se amestecă p. a prepara infuziunĭ (astringente, aperitive, tonice). În specie, 1. special (Rar), 2. în ceĭa ce privește acest caz (fel de proces). – Fals speță.
spéță, V. specie.
speță s. v. ACȚIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. PROCES.
SPEȚĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. categorie, clasă, fel, gen, soi, specie, tip, varietate, (înv. și reg.) rudă. (O anumită ~ de indivizi.) 3. categorie, fel, gen, soi, specie, tip, (înv. și pop.) seamă, (fig. peior.) poamă, sămînță, sculă, stambă, tacîm. (Ce ~ de om o fi și ăsta?)

speță dex

Intrare: speță
speță substantiv feminin