SPATÚLĂ, spatule, s. f. Mică unealtă în formă de lopățică, folosită în sculptură, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca și a întinde diferite substanțe pulverulente sau vâscoase. [Acc. și: spátulă] – Din fr. spatule.

SPATÚLĂ, spatule, s. f. Mică unealtă în formă de lopățică, folosită în sculptură, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca și a întinde diferite substanțe pulverulente sau vâscoase. [Acc. și: spátulă] – Din fr. spatule.

SPATÚLĂ, spatule, s. f. Mică unealtă de lemn, de metal sau de porțelan, în formă de lopățică, întrebuințată în special în farmacii, pentru a amesteca și a întinde diferite paste. ♦ Fig. Extremitate, capăt în formă de lopățică. Mîinile acelea păroase, cu degetele scurte, cu spatulele late. C. PETRESCU, O. P. I 37.

spatúlă s. f., g.-d. art. spatúlei; pl. spatúle

spatúlă s. f., g.-d. art. spatúlei; pl. spatúle

SPATÚLĂ s.f. Instrument în formă de lopățică, cu diverse întrebuințări (în farmacie, chirurgie, sculptură etc.). ♦ (Fig.) Extremitate în formă de lopățică. [< fr. spatule, cf. lat. spatula].

SPATÚLĂ s. f. instrument în formă de lopățică, în farmacie, chirurgie, sculptură etc. ◊ (fig.) extremitate în formă de lopățică. (< fr. spatule, lat. spathula)

SPATÚLĂ ~e f. Unealtă în formă de lopată mică, având diverse întrebuințări (în sculptură, medicină etc.). [G.-D. spatulei] /<fr. spatule