spatie definitie

2 intrări

21 definiții pentru spatie

SPATÍE, spatii, s. f. (La cărțile de joc) Treflă. – Din ngr. spathí.
SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.
SPATÍE, spatii, s. f. (La cărțile de joc) Treflă. – Din ngr. spathí.
SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a distanța, a despărți prin spații mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [Pr.: -ți-a] – Din spațiu.
SPATÍE, spatii, s. f. (Regional) Treflă. Baba trase din brîu cărți soioase și rupte la colțuri... – Vezi, drăguță, cum ți s-aleg dumitale lacrimile și scîrba? Și omul dumitale, craiul de spatii, răsare într-altă parte, într-o adunare de oameni. SADOVEANU, B. 51. Cît despre spatii, cuconu Ioniță n-avea niciodată mai mult de șase, iar cucoana Mărioara niciodată mai puțin de șepte! HOGAȘ, H. 9.
SPAȚIÁ, spațiez, vb. I. Tranz. A rări, a depărta, a despărți prin spații; a lăsa un spațiu între lucruri. – Pronunțat: -ți-a.
spatíe s. f., art. spatía, g.-d. art. spatíei; pl. spatíi, art. spatíile
spațiá (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 spațiáză, 1 pl. spațiém (-ți-em); conj. prez. 3 să spațiéze; ger. spațiínd (-ți-ind)
spatíe s. f., art. spatía, g.-d. art. spatíei; pl. spatíi, art. spatíile
spațiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. spațiéz, 1 pl. spațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spațiéze; ger. spațiínd (sil. -ți-ind)
SPATÍE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)
SPÁTIE s. v. florean, florinte.
SPAȚIÁ vb. (TIPOGR.) a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvânt.)
SPAȚIÁ vb. I. tr. A distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.) [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. it. spaziare].
SPAȚIÁ vb. tr. a distanța, a rări, a despărți prin spații (cuvinte, rânduri etc.); a spaționa. (< it. spaziare)
A SPAȚIÁ ~éz tranz. (obiecte, litere, cuvinte, rânduri etc.) A separa prin spații (mai mari); a așeza la o anumită distanță unul de altul; a rări; a distanța. /Din spațiu
spatie f. una din cele două colori negre ale cărților de joc. [Gr. mod. SPATHĬ, sabie, pică (în jocul de cărți)].
spatíe f. (ngr. spathi, spadă, că’n ainte, pe cărțile de joc, era un mîner de spadă, care pe urmă, din neștiință, s’a schimbat în „treflă”). Treflă (figura neagră de forma frunzeĭ de trifoĭ) la cărțile de joc. V. șpagă.
SPATIE s. ghindă, treflă, (reg.) cruce. (~ la cărțile de joc.)
spatie s. v. FLOREAN. FLORINTE.
SPAȚIA vb. a depărta, a distanța, a îndepărta, a rări, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.)

spatie dex

Intrare: spația
spația verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-a
Intrare: spatie
spatie substantiv feminin