Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

53 defini╚Ťii pentru spate

SP├üT─é, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut format─â dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, form├ónd un fel de pieptene montat ├«n vatal─â, prin care trec firele de urzeal─â. ÔÖŽ Be╚Ťi╚Öor peste care se petrec ochiurile c├ónd se ├«mplete╚Öte o re╚Ťea sau o plas─â. II. 1. Por╚Ťiune a scapulei care sus╚Ťine articula╚Ťia um─ârului; p. ext. regiunea corespunz─âtoare a corpului. ÔŚŐ Loc. adj. Lat ├«n spete = cu umerii largi, sp─âtos, voinic. ÔÖŽ Os lat care sus╚Ťine articula╚Ťia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunz─âtoare a corpului. 2. (Reg.) Sp─âtarul scaunului. III. (├Änv.) Sabie cu lam─â lung─â, dreapt─â ╚Öi lat─â, cu dou─â t─âi╚Öuri. ÔÇô Lat. spatha.
SP├üTE, spate, s. n. 1. Partea posterioar─â a corpului omenesc, de la umeri p├ón─â la ╚Öale; partea superioar─â a corpului animalelor, cuprinz├ónd regiunea coloanei vertebrale dintre articula╚Ťiile membrelor; spinare. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsal─â a corpului; ├«n spinare. Pe spate = a) culcat cu fa╚Ťa ├«n sus; b) spre ceaf─â. Din (sau la, pe la, de la, ├«n) spate = ├«n (sau din) urm─â. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea s─â ╚Ötie de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. A-l str├ónge pe cineva ├«n spate = a) se spune c├ónd o hain─â este prea mic─â pentru cineva; b) se spune c├ónd cineva se ├«nfioar─â de frig sau de spaim─â ori c├ónd este preocupat de un lucru dificil. A nu ╚Öti nici cu spatele = a nu ╚Öti nimic despre ceva, a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin, protec╚Ťie. A da (un pahar cu b─âutur─â) pe spate = a bea repede ╚Öi dintr-odat─â, pe ner─âsuflate. A arunca ceva pe (sau ├«n) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (Fam.) M─â doare ├«n spate = pu╚Ťin ├«mi pas─â, m─â las─â indiferent. ÔÖŽ Procedeu de ├«not pe spate (1); prob─â sportiv─â de ├«not care folose╚Öte acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opus─â fe╚Ťei; parte a unei a╚Öez─âri, forma╚Ťiuni etc. opus─â direc╚Ťiei spre care este orientat─â. ÔÖŽ Parte a unei haine care acoper─â spatele (1). ÔÖŽ Ceea ce se afl─â ├«n spatele (2) unei a╚Öez─âri, unui obiect etc. 3. Sp─âtarul, speteaza scaunului; rezem─âtoare. [Pl. ╚Öi: spete] ÔÇô Lat. spathae (pl. lui spatha).
SP├üT─é, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut format─â dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, form├ónd un fel de pieptene cu dou─â r─âd─âcini printre din╚Ťii c─âruia trec firele de urzeal─â. ÔÖŽ Be╚Ťi╚Öor peste care se petrec ochiurile c├ónd se ├«mplete╚Öte o re╚Ťea sau o plas─â. II. 1. Por╚Ťiune a scapulei care sus╚Ťine articula╚Ťia um─ârului; p. ext. regiunea corespunz─âtoare a corpului. ÔŚŐ Loc. adj. Lat ├«n spete = cu umerii largi, sp─âtos, voinic. ÔÖŽ Os lat care sus╚Ťine articula╚Ťia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunz─âtoare a corpului. 2. (Reg.) Sp─âtarul scaunului. III. (├Änv.) Sabie cu lam─â lung─â, dreapt─â ╚Öi lat─â, cu dou─â t─âi╚Öuri. ÔÇô Lat. spatha.
SP├üTE, spate, s. n. 1. Partea posterioar─â a corpului omenesc, de la umeri p├ón─â la ╚Öale; partea superioar─â a corpului animalelor, cuprinz├ónd regiunea coloanei vertebrale dintre articula╚Ťiile membrelor; spinare. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsal─â a corpului; ├«n spinare. Pe spate = a) culcat cu fa╚Ťa ├«n sus; b) spre ceaf─â. Din (sau la, pe la, de la, ├«n) spate = ├«n (sau din) urm─â. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea s─â ╚Ötie de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. A-l str├ónge pe cineva ├«n spate = a) se spune c├ónd o hain─â este prea mic─â pentru cineva; b) se spune c├ónd cineva se ├«nfioar─â de frig sau de spaim─â ori c├ónd este preocupat de un lucru dificil. A nu ╚Öti nici cu spatele = a nu ╚Öti nimic despre ceva, a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin, protec╚Ťie. A da (un pahar cu b─âutur─â) pe spate = a bea repede ╚Öi dintr-o dat─â, pe ner─âsuflate. A arunca ceva pe (sau ├«n) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (Fam.) M─â doare ├«n spate = pu╚Ťin ├«mi pas─â, m─â las─â indiferent. ÔÖŽ Procedeu de ├«not pe spate (1); prob─â sportiv─â de ├«not care folose╚Öte acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opus─â fe╚Ťei; parte a unei a╚Öez─âri, forma╚Ťii etc. opus─â direc╚Ťiei spre care este orientat─â. ÔÖŽ Parte a unei haine care acoper─â spatele (1). ÔÖŽ Ceea ce se afl─â ├«n spatele (2) unei a╚Öez─âri, unui obiect etc. 3. Sp─âtarul, speteaza scaunului; rezem─âtoare. [Pl. ╚Öi: spete] ÔÇô Lat. spathae (pl. lui spatha).
SP├üT─é3, spete, s. f. 1. Os lat de form─â triunghiular─â, care sus╚Ťine articula╚Ťia um─ârului (v. omoplat); p. ext. regiunea corespunz─âtoare a corpului (v. spate). C─âma╚Öa ├«i era ud─â ├«ntre spete. DUMITRIU, P. F. 5. La na╚Ötere l-ar fi ├«nfierat... pe spata dreapt─â c-un cerc. DELAVRANCEA, O. II 51. Mi-a plesnit rochi╚Ťa-n spete. MAT. FOLK. 386. ╚śi pe Gruia c─â l-au dus Ca pe pa╚Öa tot pe sus... Apoi mi-l dezlegau, ├Än fiar─â mi-l b─âgau. Tot ├«n fere p├«n-├«n ╚Öele, Tot ├«n bente F├«n-├«n spete. ╚śEZ. II 35. ÔŚŐ Expr. Lat (sau, rar, larg) ├«n spete = cu umerii largi, sp─âtos, voinic. Dup─â mese s-a╚Öezar─â C├«te╚Öitrei ╚Öi largi ├«n spete, ├Äntre umeri fiecare A cuprins c├«te-un p─ârete. IOSIF, V. 81. Lat era romanul ├«n spete, ondulat Avea p─ârul, puternic bra╚Ťul. MACEDONSKI, O. I 13. (Cu alt─â construc╚Ťie) Spete late, Nu mi te temi c─â te-or bate? ╚śEZ. II 79. ÔÖŽ Os lat care sus╚Ťine articula╚Ťia membrelor la animalele patrupede (mai ales la cele mari); p. ext. regiunea corespunz─âtoare a corpului. V. greab─ân, ╚Öold. Atunci, doboar─â mistre╚Ťul. ÔÇô S─â ╚Ötii c─â am s─â-l dobor! ÔÇô Cuno╚Öti me╚Öte╚Öugul? S─â-i repezi suli╚Ťa drept ├«n spata de dinainte, ca s─â-l ├«ngenunchi. SADOVEANU, N. P. 78. C├«nd m─â g├«ndeam eu c─â vicleanul fecior al lui Laerte ├«nghi╚Ťise, ├«n pribegia lui fatal─â, at├«tea spete de boi gra╚Öi sau de berbeci cu l├«na de argint... HOGA╚ś, M. N. 98. 2. (Mold.) Speteaz─â (la scaune). Iat─â craiul, socru mare, rezemat ├«n jil╚Ť cu spat─â. EMINESCU, O. I 85. El rec─âzu obosit... pe spata b─âncei. id. N. 122.
SP├üT─é1, spate, s. f. Pies─â a r─âzboiului de ╚Ťesut, format─â din dou─â stinghii ├«ntre care s├«nt fixate o serie de spi╚Ťe sub╚Ťiri, paralele ├«ntre ele, printre care s├«nt petrecute firele urzelii ╚Öi cu care se bate p├«nza, pentru a se ├«ndesa fiecare fir nou de b─ât─âtur─â. Am ╚Ťesut bine, dad─â Reveca? ÔÇô Nu bate intr-o parte. Apuc─â spata drept de mijloc. DELAVRANCEA, A. 4. Suveica printre fire alunec─â departe, Apoi v─âtala bate ├«n p├«nze ├«ndesat, ╚śi firele de i╚Ťe ├«n jos, ├«n sus purtate, Cu spata prinse bine rostesc ne├«ncetat. BELDICEANU, P. 68. ╚Üese-o natr─â; rupe-o spat─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 423. ÔÖŽ Be╚Ťi╚Öor rotund, peste care se petrec ochiurile c├«nd se ├«mplete╚Öte o re╚Ťea sau o plas─â.
SP├üT─é2, spate, s. f. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Arm─â de lupt─â, av├«nd o lam─â lung─â, dreapt─â ╚Öi lat─â, cu dou─â t─âi╚Öuri; palo╚Ö. V. spad─â. Kira-mp─ârat a p─â╚Öit la jil╚Ťul de aur ╚Öi nestemate, ├«ntru toat─â a sa str─âlucire. Spatarul ├«i ducea spata ╚Öi scutierul ├«i ducea stema cu smal╚Ťul leului ╚Öi al soarelui. SADOVEANU, D. P. 26. Cu a sa viteaz─â spat─â Oboar─â tot c├«te trii odat─â. BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 279. Spatele c─â apuca, La genunche le-aducea, ├Än genunche le-ndoia ╚śi pe toate le rupea, Num-a lui nu se fr├«ngea. TEODORESCU, P. P. 628.
SP├üTE, spate ╚Öi spete, s. n. (La pl. cu valoare de sg.) 1. Partea de dind─âr─ât a corpului omenesc, de la g├«t p├«n─â la ╚Öale; partea superioar─â a corpului animalelor, cuprinz├«nd regiunea coloanei vertebrale dintre articula╚Ťiile membrelor; spinare. V. spat─â3. Oamenii st─âteau cu spatele la zid. DUMITRIU, N. 156. Un graur s-a desprins din stol ╚Öi s-a l─âsat pe spatele lui Joian, care-l poart─â, ├«ng─âduitor, ca pe un prieten. G├ÄRLEANU, L. 39. Oleoleo, ciocoi bogate! Ici de-ai trece din p─âcate, S─â-╚Ťi arunc doi glon╚Ťi in spate. ALECSANDRI, P. A. 54. ÔŚŐ Fig. St─âteam... pironit cu privirea pe spatele goale ╚Öi fug─âtoare ale unei ╚Ö─âgalnice unde. HOGA╚ś, M. N. 56. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än spate = pe umeri sau pe partea dorsal─â a corpului; ├«n spinare. Ducea un sac in spate. DUMITRIU, N. 88. ╚śi zic├«nd aceste... ├«╚Öi ia rani╚Ťa ├«n spate ╚Öi pu╚Öca de-a um─âr. CREANG─é, P. 307. Robinson, lu├«nd broasca ├«n spate, au dus-o acas─â. DR─éGHICI, R. 85. (├Än contexte figurate) Eu... port dou─â sute de ierne ├«n spate. NEGRUZZI, S. I 245. Pe spate = a) culcat cu fa╚Ťa ├«n sus. St─âtea pe spate cu m├«inile sub cap. DUMITRIU, N. 133. Cei mai mul╚Ťi dintre bolnavi dormeau, unii pe-o coast─â, al╚Ťii pe spate. SADOVEANU, O. VI 118; b) ├«napoi, spre ceaf─â. Ea se prinde de grumazu-i cu m├«nu╚Ťele-am├«ndou─â ╚śi pe spate-╚Öi las─â capul. EMINESCU, O. I 154. ├Äntinsese capul ├«nainte, urechile le l─âsase pe spate. NEGRUZZI, S. I 42. Din (sau la, pe la, de la, ├«n) spate (sau din, la etc. spatele cuiva) = ├«n (sau din) urm─â (sau ├«n, din urma cuiva), ├«napoia cuiva Cu aceast─â suflare rece ├«n spate ╚Öi pe subt fuga aceasta de nouri sub╚Ťiri, cei doi c─âl─âtori au umblat ├«n t─âcere. SADOVEANU, B. 161. La spate au auzit vorb─â rom├«neasc─â. C. PETRESCU, A. 323. Din spatele fabricii ap─ârur─â solda╚Ťii. SAHIA, N. 37. ├Än spatele meu cineva ├«╚Öi sufl─â zgomotos nasul. DELAVRANCEA, H. T. 263. I se p─ârea c─â-l trage cineva de la spate. ISPIRESCU, L. 36. Vine, tiptil, ├«n v├«rful degetelor, pe la spatele mele. CREANG─é, O. A. 66. Cad s─âge╚Ťile ├«n valuri care ╚Öuier─â, se toarn─â, ╚śi lovind ├«n fa╚Ť─â-n spate, ca ╚Öi criv─â╚Ťul ╚Öi gerul, Pe p─âm├«nt lor li se pare c─â se n─âruie tot cerul. EMINESCU, O. I 148. (Pe) la spate sau (pe) la spatele cuiva = pe ascuns, din umbr─â. ├Äl ╚Ötiu eu c├«t e de priitor ╚Öi de darnic la spatele altora. CREANG─é, P. 250. ÔŚŐ Expr. A ├«ntoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea s─â ╚Ötii de cineva, a nu mai lua ├«n seam─â pe cineva. Com╚Öa, ne putem ├«ntoarce spatele de pe acum. C. PETRESCU, ├Ä. II 58. A-l str├«nge pe cineva ├«n spate, se spune c├«nd cineva se ├«nfioar─â (de frig sau de spaim─â). C├«nd ╚Ötia c─â are s─â deie peste Ivan, i se t─âiau picioarele ╚Ö-o str├«ngea ├«n spate de fric─â. CREANG─é, P. 314. A nu ╚Öti nici cu spatele = a nu ╚Öti nimic (despre ceva), a nu avea habar. ├Äncepu ╚Öi mai tare s─â se jure ╚Öi s─â se dezvinuiasc─â c─â nu ╚Ötie nici cu spatele cum de-au venit... ├«n buzunar la d├«nsul. SBIERA, P. 157. Mama, s─ârmana, nu ╚Ötia de asta nici cu spatele. CREANG─é, A. 55. Adus de spate v. adus. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) ├«n spate v. fric─â. A avea spete = a avea sprijin, protec╚Ťie. N-avea spete nic─âire Nici prieteni. CONTEMPORANUL, VIII 255. (Familiar) A face (cuiva) spatele daraban─â v. daraban─â. A da (ceva) dup─â spate v. da3 (I 9). A da (un pahar cu b─âutur─â) pe spate = a bea repede, pe ner─âsuflate. Ipate, care d─â oca pe spate ╚śi face cu m├«na s─â-i mai aduc─â una. CREANG─é, P. 150. M─â doare ├«n spate = pu╚Ťin ├«mi pas─â, nu m─â sinchisesc. M─â doare ├«n spate... de nevricalele ei. DUMITRIU, B. F. 45. A arunca ceva pe spatele cuiva sau, rar, a l─âsa ceva (cuiva) pe spate = a ├«mpov─âra pe cineva cu ceva, a l─âsa pe cineva s─â se descurce cum o ╚Öti. Au aruncat toat─â greutatea reconstruc╚Ťiei ╚Ť─ârii pe spatele clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 2/6. ├Ämi str├«nse m├«na cu c─âldur─â, mul╚Ťumindu-mi c─â l-am ├«ntov─âr─â╚Öit, ╚Öi-mi l─âs─â tr─âsura pe spate cu dou─â ore de plat─â. GANE, N. III 161. 2. Partea de dinapoi a unor obiecte, opus─â fe╚Ťei; parte a unei pozi╚Ťii sau a unei forma╚Ťii, contrar─â direc╚Ťiei, fa╚Ťadei sau p─âr╚Ťii spre care este orientat─â. Nu pot c─âdea deci in spatele satului. CAMIL PETRESCU, U. N. 320. Ce ne facem, domnule prefect, dac─â ├«n spatele trupei se ridic─â din nou satele? REBREANU, R. II 228. S─â ├«ncalece ╚Öi s─â cad─â ├«n coasta ╚Öi ├«n spatele lor. DELAVRANCEA, O. II 217. ÔÖŽ Parte a unei haine care acoper─â partea dorsal─â a corpului. 3. Speteaz─â a unui scaun; rezem─âtoare. Asta n-o mai cred! spuse, l─âs├«ndu-se pe spatele j├«l╚Ťului. C. PETRESCU, ├Ä. I 9.
sp├ít─â2 (os, omoplat) s. f., g.-d. art. sp├ętei; pl. sp├ęte
sp├ít─â1 (pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut, spad─â) s. f., g.-d. art. sp├ítei; pl. sp├íte
!spáte s. n.
sp├ít─â (os; speteaz─â) s. f., g.-d. art. sp├ętei; pl. sp├ęte
sp├ít─â (pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut, spad─â) s. f., pl. sp├íte
spáte s. n., pl. spáte
SP├üT─é s. (ANAT.) 1. (la oameni) omoplat, scapul─â, (pop.) lop─â╚Ťica um─ârului, (prin Transilv.) lop─âti╚Ť─â, (italienism ├«nv.) spal─â. 2. (la animale) (reg.) arm.
SPÁTĂ s. v. gater, joagăr, paloș, rezemătoare, sabie, spadă, spate, spătar, spetează, spinare.
SP├üTE s. 1. spinare, (pop.) spat─â, (reg.) ╚Öa, (├«nv. ╚Öi fam.) c├órc─â. (A lua ceva ├«n ~.) 2. rezem─âtoare, sp─âtar, speteaz─â, (├«nv. ╚Öi reg.) spat─â. (~ la un scaun.) 3. dos. (├Än ~le casei.) 4. dos, fund. (├Än ~le cur╚Ťii.)
SPÁTE s. v. cont, seamă, socoteală, spătar.
SPÉTE s. pl. v. greabăn.
╚śIRA SP├üTELOR s. v. coloan─â vertebral─â, ╚Öira spin─ârii.
SPÁTĂ s.f. Bractee care acoperă florile în faza de boboc. [< lat. spatha, cf. fr. spathe].
SPÁTĂ s. f. bractee mare, în formă de sac, care învelește spadicele, în faza de boboc. (< fr. spathe, lat. spatha)
sp├ít─â (-te), s. f. ÔÇô 1. Scapul─â, omoplat. ÔÇô 2. Lab─â la patrupede. ÔÇô 3. Sp─âtarul scaunului. ÔÇô 4. Pieptene la r─âzboiul de ╚Ťesut. ÔÇô 5. Spad─â. ÔÇô 6. Spinare. ÔÇô 7. Partea din spate, dos, revers. ÔÇô Var. spate, pl. spete. Mr., megl. spat─â, istr. spăźte. Lat. spatha (Diez, Gramm., I, 21; Pu╚Öcariu 1616; REW 8128), cf. alb. ┼ípath├ź (Philippide, II, 655), it. spada, spadola, sp. espada, espadilla, ca ╚Öi lat. spatula (REW 8130). Pentru sensurile 6-7 se folose╚Öte numai sing. spate. Der. direct─â din gr. ¤â¤Ç╬Č╬Ş╬Ě (Diculescu, Elementele, 464) nu pare preferabil─â. Sensul 4 apare ╚Öi ├«n gr. Der. sp─âcel, s. n. (bluz─â; vest─â; corset), ├«n Trans. ╚Öi Banat, ├«n loc de *sp─âtcel (Tiktin); sp─âtar, s. m. (fabricant ╚Öi v├«nz─âtor de spade); sp─âtar, s. n. (speteaz─â; curea de ham); sp─âtos, adj. (lat ├«n spate, robust); speteaz─â, s. f. (rezem─âtoare; sc├«ndur─â de leg─âtur─â ├«ntre p─âr╚Ťi de obiecte; tij─â; obligean─â, Acorus calamus; stuf, Typha angustifolia; pipirig, Juncus effusus; specie de papur─â, Gladiolus imbricatus; Arg., ├«mbr─âc─âminte), cu suf. -z─â (Densusianu, Bausteine, 477; dup─â Diculescu, Elementele, 465, din gr. ¤â¤Ç╬▒╬┤╬»╬┤╬╣╬┐╬Ż); speti, vb. (a se de╚Öela; a se d─âula; a se obosi, a se istovi muncind); speteal─â, s. f. (oboseal─â, osteneal─â, epuizare). Este dubletul lui spad─â, s. f., din it. spada, der. spadasin, s. m., din fr. spadassin; ╚Öi al lui spatiu (var. spatie), s. m. (trefl─â, la c─âr╚Ťi de joc), din ngr. ¤â¤Ç╬▒╬Ş╬». ÔÇô Cf. sp─âtar. ÔÇô Din rom. provine bg. speteaz─â (Capidan, Raporturile, 224).
SP├üT─é1 sp├ęte f. 1) (la om) Os lat triunghiular, care constituie partea posterioar─â a articula╚Ťiei um─ârului; omoplat. 2) Por╚Ťiune a corpului din regiunea acestui os. * Lat ├«n spete sp─âtos, robust. ~a-dracului varietate de ferig─â cu frunze foarte din╚Ťate. 3) (la animale) Os lat care se afl─â ├«n partea de sus a membrelor anterioare. 4) Parte a corpului din regiunea respectiv─â. 5) rar Speteaz─â a scaunului. /<lat. spatha
SP├üT─é2 ~e f. Pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut prin care se trec firele de urzeal─â ╚Öi cu care se ├«ndeas─â firele b─ât─âturii. /<lat. spatha
SP├üTE ~ n. 1) (la om ╚Öi la animale) Parte a corpului situat─â de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza g├ótului p├ón─â la ╚Öale); spinare. * ├Än ~ pe partea dind─âr─ât a corpului. Pe ~ culcat cu fa╚Ťa ├«n sus. Din (sau la, pe la, de la, ├«n) ~ din (sau ├«n) urm─â; din dos. Adus de ~ ├«ncovoiat, ├«ndoit. A-i ├«ntoarce cuiva ~le a se sup─âra pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) f─âr─â ╚Ötirea cuiva. A nu ╚Öti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu b─ânui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) ├«n ~ a fi tot timpul nelini╚Ötit. A arunca ceva pe (sau ├«n) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a l─âsa ├«n seama altuia anumite obliga╚Ťii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sus╚Ťinut (de cineva). 2) Prob─â sportiv─â de ├«not (cu fa╚Ťa ├«n sus). 3) Partea dind─âr─ât a unui obiect; dos. ├Än ~le casei. 4) Teritoriu aflat ├«n urma frontului. ├Än ~le du╚Ömanului. /<lat. spatha
spat─â f. 1. unul din cele dou─â oase late ├«n josul um─ârului: m─â doare spata PANN; 2. coaps─â: spat─â de bou, de vi╚Ťel; 3. spata dinainte a calului (se mai nume╚Öte arm, cea dinapoi, but); 4. partea r─âsboiului de ╚Ťesut prin care se trag firele de urzitur─â; 5. spad─â: ├«i dete ├«n m├ón─â spat─â ╚Öi buzduganul domnesc OD.; 6. sp─âtar: rez─âmat ├«n je╚Ť cu spate Em.; 7. Bot. spata dracului, ferig─â. [Lat. SPATA, omoplat, pieptenele stativelor, sabie lat─â cu dou─â t─âi╚Öuri]. V. spate, spete.
spate f. pl. 1. partea dind─âr─ât a corpului dela grumaz p├ón─â la rinichi: a ├«ntoarce cuiva spatele (din lips─â de aten╚Ťiune sau din dispre╚Ť); 2. parte dind─âr─ât: a apuca pe du╚Öman pe la spate; 3. dosul unui lucru: spatele unui scaun, spatele muntelui. [Plur. din spat─â, azi luat ca singular (de unde dubletul spete)]. V. spete.
spete f. pl. 1. spate: a bate la spete; 2. fig. proptea, sprijin: nÔÇÖavea spete. [V. spate].
sp├ít─â f., pl. spate ╚Öi spete (lat. spatha, lop─â╚Ťic─â, spad─â lat─â cu do┼ş─â t─â─şu╚Öur─ş, d. vgr. sp├íthe; it. spada, pv. espaza, fr. ├ęp├ęe, cat. espasa, sp. pg. espada; alb. ┼íp├ít─â, vsl. spata: germ. spate, h├«rle╚Ť. V. spad─â, spatie, sp─âteaz─â, spang─â, epolet, spalier spetesc). Omoplat. Spad─â (vech─ş). La r─âzbo─şu de ╚Ťesut, piesa pin care se trag firele urzeli─ş (E compus─â din do┼ş─â be╚Ťe paralele unite ├«ntre ele cu ni╚Öte be╚Ťitoare late ╚Öi dese ca din╚Ťi─ş unu─ş peptene). Pl. Sp─âtar, acea parte a scaunulu─ş de care-╚Ť─ş rezem─ş spatele: scaun cu spate. Dos, partea din apo─ş: spatele une─ş armate. Fig. Sprijin, proptele, protec╚Ťiune (adic─â: a─ş pe ce s─â te sprijin─ş, o rezem─âtoare, spate sa┼ş sp─âtar): a avea spete (nu ╚Öi spate!). Lat ├«n spate (sa┼ş ├«n spete), sp─âtos, robust. A nu ╚Öti nic─ş ca spatele, a nu b─ânu─ş m─âcar, a nu ╚Öti nimic despre un fapt. A ├«ntoarce cu─şva spatele, 1. a nu-─ş da aten╚Ťiune (din ├«nt├«mplare sa┼ş de dispre╚Ť), 2. a fugi, a p─âr─âsi lupta. A lua de spate, a da afar─â cu for╚Ťa. A bate pe spate (sa┼ş pe um─âr), a felicita familiar sa┼ş ironic pun├«nd cu─şva m├«na pe um─âr. De la, din sa┼ş pe la spate, din apo─ş, pe din apo─ş: armata fu atacat─â de la, din sa┼ş pe la spate. Spata draculu─ş, ferig─â. Se zice des ╚Öi spatele me┼ş, ca ╚Öi bra╚Ťele me┼ş, prin confuziunea f. pl. ├«n e cu m. sing. ├«n e.
spat─â s. v. GATER. JOAG─éR. PALO╚ś. REZEM─éTOARE. SABIE. SPAD─é. SPATE. SP─éTAR. SPETEAZ─é. SPINARE.
SPAT─é s. (ANAT.) 1. (la oameni) omoplat, scapul─â, (pop.) lop─â╚Ťica um─ârului, (prin Transilv.) lop─âti╚Ť─â, (italienism ├«nv.) spal─â. 2. (la animale) (reg.) arm.
SPATE s. 1. spinare, (pop.) spat─â, (reg.) ╚Öa, (├«nv. ╚Öi fam.) c├«rc─â. (A lua ceva ├«n ~.) 2. rezem─âtoare, sp─âtar, speteaz─â, (├«nv. ╚Öi reg.) spat─â. (~ la un scaun.) 3. dos. (├Än ~ casei.) 4. dos, fund. (├Än ~ cur╚Ťii.)
spate s. v. CONT. SEAM─é. SOCOTEAL─é. SP─éTAR.
spete s. pl. v. GREAB─éN.
╚Öira spatelor s. v. COLOAN─é VERTEBRAL─é. ╚śIRA SPIN─éRII.
sp├íte ├«n expr. a veni (puternic) din spate 1984 A fi ├«n ascensiune valoric─â, a promite v. ╚Öut├ęr
sp├ít─â, spate, s.f. ÔÇô Pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut, prin care se trec firele de urzeal─â. ÔÇô Lat. spatha ÔÇ×spat─â pentru b─âtut firul unei p├ónzeÔÇŁ (╚ś─âineanu, Scriban; Diez, Pu╚Öcariu, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. speteaza (Capidan, cf. DER).
sp├ít─â, spate, s.f. ÔÇô Pies─â la r─âzboiul de ╚Ťesut, prin care se trec firele de urzeal─â. ÔÇô Lat. spatha.
a avea o fa╚Ť─â de confort trei / de melc obosit / de gur─â de canal / de spate de bloc / de biscuit t─âiat / de buzunar ├«ntors expr. (iron.) a fi ur├ót, a avea fizionomie nepl─âcut─â
a avea spate tare expr. a avea sprijin / protec╚Ťie din partea unor persoane importante
a c─âdea pe spate (├«n fa╚Ťa cuiva) expr. (iron.) a admira, a venera.
a da la spate expr. a fura.
a face pluta pe spate expr. (intl.) a fi înecat.
a intra prin dos / prin spate expr. (d. b─ârba╚Ťi) a practica sexul anal.
a întoarce nasul / spatele (cuiva) expr. a ignora ostentativ (pe cineva).
a sufla (cuiva) ├«n spate expr. a submina pozi╚Ťia social─â sau profesional─â a cuiva pentru a-i lua locul.
a vorbi pe la spate (pe cineva) expr. a bârfi; a calomnia.
din spate liceu, din fa╚Ť─â muzeu expr. pe jum─âtate admirativ─â ╚Öi pe jum─âtate peiorativ─â, expresia este folosit─â pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un trup bine conservat ╚Öi, privit─â din spate, pare mai t├ón─âr─â dec├ót este ├«n realitate.
din spate regin─â, din fa╚Ť─â ruin─â expr. v. din spate liceu, din fa╚Ť─â muzeu.
la spate p─âpu╚Ö─â, la fa╚Ť─â m─âtu╚Ö─â expr. pe jum─âtate admirativ─â ╚Öi pe jum─âtate peiorativ─â folosit─â pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar are un trup bine conservat ╚Öi, privit─â din spate, pare mai t├ón─âr─â.
spate s. n. sg. protec╚Ťie din partea unei persoane influente.
te mănâncă spatele / spinarea? expr. vrei bătaie?

Spate dex online | sinonim

Spate definitie

Intrare: spat─â
spat─â 1 pl. -e substantiv feminin
spat─â 2 pl. -ete substantiv feminin
Intrare: spate
spate 1 pl. spate substantiv neutru
spate 2 pl. spete substantiv neutru