Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru spartan

SPART├üN, -─é, spartani, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia vechiului ora╚Ö grecesc Sparta. ÔÖŽ Fig. Persoan─â cu concep╚Ťii ╚Öi moravuri austere. 2. Adj. Care apar╚Ťinea Spartei sau spartanilor (1), privitor la Sparta sau la spartani; propriu Spartei sau spartanilor. ÔÖŽ Fig. Aspru, sever, auster. ÔÇô Din lat. Spartanus, it. spartano.
SPART├üN, -─é, spartani, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia vechiului ora╚Ö grecesc Sparta. ÔÖŽ Fig. Persoan─â cu concep╚Ťii ╚Öi moravuri austere. 2. Adj. Care apar╚Ťinea Spartei sau spartanilor (1), privitor la Sparta sau la spartani; propriu Spartei sau spartanilor. ÔÖŽ Fig. Aspru, sever, auster. ÔÇô Din lat. Spartanus, it. spartano.
SPART├üN2, -─é, spartani, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia vechiului ora╚Ö grecesc Sparta; fig. persoan─â cu moravuri austere. Rabd─â ca o spartan─â dorul de mum─â cu cea mai mare rezigna╚Ťie. GHICA, A. 719.
SPART├üN1, -─é, spartani, -e, adj. Propriu spartanilor, al spartanilor; (provenit) din Sparta; fig. aspru, sever, auster. Nu-╚Öi ├«ng─âduie nimic ├«n afara virtu╚Ťilor unui adev─ârat ├«n╚Ťelept spartan. VORNIC, P. 151. Copilul ╚Öi-l crescuse dup─â metoda spartan─â. SADOVEANU, E. 238.
spartán adj. m., s. m., pl. spartáni; adj. f., s. f. spartánă, pl. spartáne
spartán s. m., adj. m., pl. spartáni; f. sg. spartánă, g.-d. art. spartánei, pl. spartáne
SPART├üN adj. 1. (├«nv.) spartanicesc. (Istoria ~.) 2. aspru, auster, sever, sobru. (Duce o via╚Ť─â ~.)
SPART├üN, -─é adj. Propriu spartanilor; aspru, sever. // s.m. ╚Öi f. 1. Locuitor al Spartei, spartiat. 2. (Fig.) Om auster, cu moravuri severe. [Cf. Sparta ÔÇô ora╚Ö ├«n Grecia antic─â].
SPART├üN, -─é I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sparta. II. adj. propriu spartanilor. ÔŚŐ (fig.; ╚Öi s.) aspru, sever, auster. (< lat. spartanus, it. spartano)
SPART├üN1 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. 1) ist. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia ora╚Öului Sparta. 2) fig. Persoan─â care ├«ndur─â lipsuri de bun─â voie. /Sparta n. pr. + suf. ~an
SPART├üN2 ~─â (~i, ~e) ist. 1) Care apar╚Ťinea ora╚Öului Sparta sau popula╚Ťiei lui; din Sparta. 2) fig. Care se caracterizeaz─â prin disciplin─â ╚Öi restric╚Ťii severe. Educa╚Ťie ~─â. /Sparta n. pr. + suf. ~an
Spartan a. ce ╚Ťine de Sparta. ÔĽĹ m. 1. locuitor sau cet─â╚Ťean din Sparta; 2. fig. om cu moravuri foarte austere.
SPARTAN adj. 1. (├«nv.) spartanicesc. (Istoria ~.) 2. aspru, auster, sever, sobru. (Duce o via╚Ť─â ~.)

Spartan dex online | sinonim

Spartan definitie

Intrare: spartan (adj.)
spartan adjectiv
Intrare: spartan (s.m.)
spartan substantiv masculin