SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchétă s. f.] – După fr. esparcette.

SPARCHÉTĂ s. f. v. sparcetă.

SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee leguminoasă cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructul în formă de păstaie, cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparchétă s. f.] – După fr. esparcette.

SPARCHÉTĂ s. f. v. sparcetă.

SPARCÉTĂ, sparcete, s. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori roșii-trandafirii, cu fructele păstăi care închid o singură sămînță; este cultivată ca plantă de nutreț (Onobrychis sativa). – Variantă: sparchétă s. f.

SPARCHÉTĂ s. f. v. sparcetă.

sparcétă s. f., g.-d. art. sparcétei; pl. sparcéte

sparcétă s. f., pl. sparcéte

SPARCÉTĂ s. (BOT.; Onobrychis viciaefolia) (reg.) trifoi, iarbă-săracă.

SPARCÉTĂ s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și cu fructele păstăi, cultivată ca nutreț. [Var. sparchetă s.f. / după fr. esparcette].

SPARCHÉTĂ s.f. v. sparcetă.

SPARCÉTĂ s. f. plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și fructele păstăi. (după fr. esparcette)

SPARCÉTĂ ~e f. Plantă erbacee furajeră, cu frunze compuse din mai multe perechi de fiole alungite și cu flori roșii-trandafirii. /<fr. esparcette

sparcetă f. gen de graminee adesea cultivate ca plantă de nutreț (Onobrychis = fr. esparcette].

*sparcétă f., pl. e (fr. esparcette, pv. esparceto; rut. sparcéta și -séta). O plantă leguminoasă papilionacee care crește pin pășunĭ, livezĭ și locurĭ petroase și care se și cultivă p. nutrețu excelent pe care-l constitue (onóbrychis sativa). – Pop. capu cocoșuluĭ.

SPARCETĂ s. (BOT.; Onobrychis viciaefolia) (reg.) trifoi, iarbă-săracă.