SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee leguminoasă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.

SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee leguminoasă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.

SPARÁNGHEL s. m. Plantă din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare, cu frunze liniare și cu ramuri comestibile cînd sînt tinere (Asparagus officinalis). – Variantă: sparángă (ALECSANDRI, T. I 370) s. f.

sparánghel s. m.

sparánghel s. m., pl. sparángheli

SPARÁNGHEL s. v. umbra-iepurelui.

SPARÁNGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

sparánghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă).

SPARANGHÉL m. Plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. /<ngr. sparánghi

sparanghel m. plantă bună de mâncat când e tânără (Asparagus). [Mold. sparangă = gr. mod. SPARÁNGHI].

sparángă (nord) f. și sparánghel (sud.) m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. sparángi, d. vgr. aspáragos; lat. aspáragus, it. spáragio, fr. asperge, germ. spargel). O plantă liliacee care se mănîncă opărită. Partea eĭ subterană se întrebuințează în med. contra idropiziiĭ, gălbenăriĭ ș. a. (aspáragus officinális).

sparanghel s. v. UMBRA-IEPURELUI.

SPARANGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pămîntului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.

sparanghel s. m. sg. (er.) penis.