spanchiu definitie

2 intrări

27 definiții pentru spanchiu

SPANCHÍU, ÍE adj. v. zbanghiu.
ȘPANCHÍU, -ÍE adj. v. zbanghiu.
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Pop. și fam.) 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”.
SPANCHÍU, ÍE adj. v. zbanghiu.
ȘPANCHÍU, -ÍE adj. v. zbanghiu.
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”.
SPANCHÍU, -ÍE adj. v. zbanghiu.
ȘPANCHÍU, -ÍE adj. v. zbanghiu.
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. (Despre ochi; p. ext. despre persoane) Sașiu. Nasul îi cade peste buze, ca un cioc de pasăre. Ochii vicleni, cam zbanghii. STANCU, D. 75. Bietele fete se uitau... toate cruciș. Mahalaua întreagă le zicea: fetele zbanghii sau fetele sașii. La TDRG. Om cu nevasta zbanghie. I. CR. V 156. – Variante: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe (DUNĂREANU, CH. 49, ALECSANDRI, T. I 338) adj.
ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Comp. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”.
zbanghíu (pop., fam.) adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
zbanghíu adj. m., f. zbanghíe; pl. m. și f. zbanghíi
ȘPANCHÍU adv. v. chiondorâș, strâmb.
ȘPANCHÍU adj., adv. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, sașiu.
ȘPANCHÍU adj. v. pieziș, strabic.
ZBANGHÍU adj. v. chiorâș, cruciș, drăcos, încrucișat, neastâmpărat, nebun, nebunatic, pieziș, sașiu, sprințar, strabic, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.
sbanghíu (sbanghíe), adj. – (Arg.) Sașiu. – Var. zbanghiu, spanchiu. Țig. bango „sucit” (Graur 195; Juilland 179), bangi, cf. bunghi. Der. de la sbeg (Loewe 71) este improbabilă, ca și legătura directă cu lituan. spangius „sașiu” (Cihac, II, 355). – Der. spanchie, s. f. (sperietoare).
ZBANGHÍU ~ie (~ii) 1) (despre ochi sau despre privire) Care este orientat cruciș; încrucișat; sașiu; ceacâr; poncis. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu; ceacâr; încrucișat. 3) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zvăpăiat; zburdalnic. /cf. țig. bango
sbanghiu a. 1. Mold. flușturatic, sprinten: sbanghiile de fete; 2. Munt. șașiu: fetele sbanghii sau bazaoache. [Și sbanchiu: origină necunoscută].
spanchiu a. Mold. V. sbanghiu: tu, spanchie, cum de te hlizești cu țiganii AL.
șpánchĭ, -che adj., pl. tot așa (V. zbanghiŭ). Mold. Cu ochiĭ în doŭă direcțiunĭ. V. strabizm.
zbanghíŭ, -íe adj. (cp. cu șpanchĭ și cu litv. spangys, ung. bandza, șpanchĭ). Munt. Șpanchĭ, șașiŭ, încrucișat, care are ochiĭ în doŭă direcțiunĭ. V. strabizm.
șpanchiu adj. v. PIEZIȘ. STRABIC.
șpanchiu adj., adv. v. CHIORÎȘ, CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. SAȘIU.
șpanchiu adv. v. CHIONDORÎȘ. STRÎMB.
zbanghiu adj. v. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. DRĂCOS. ÎNCRUCIȘAT. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. PIEZIȘ. SAȘIU. SPRINȚAR. STRABIC. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.
zbanghiu, -ie, zbanghii s. m., s. f., adj. 1. (persoană) strabică / care suferă de strabism 2. (individ) nebun, smintit

spanchiu dex

Intrare: zbanghiu
zbanghiu adjectiv
spanchiu adjectiv
șpanchiu adjectiv
Intrare: șpanchiu
șpanchiu