SPALIÉR, spaliere, s. n. 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârmă zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om. 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat pe perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

SPALIÉR, spaliere, s. n. 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârmă zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om. 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat pe perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

SPALIÉR, spaliere, s. n., și spalieri, s. m. 1. Schelet din bare paralele de lemn sau de metal, formînd un suport pentru anumite plante agățătoare sau ramuri de pomi, a căror creștere este dirijată de om. Călca greoi, agale, printre spalierii de viță, pe aleea curată, acoperită cu sfărîmături de scoici colorate. BART, E. 171. ◊ Loc. adv. În spalier = cu tulpina sau cu ramurile aranjate, agățate pe un spalier. Sate pitite în vîlcele – clădiri sure și roșcate, acoperișuri ascuțite, ferestre cu obloane verzi, ziduri pe care se cațără meri și peri in spalier. SADOVEANU, O. A. II 186. 2. Șir de tufe sau arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formînd un fel de perete de verdeață, de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în forma unei scări fixate pe perete. – Pronunțat; -li-er. -Variantă: (învechit, rar) șpalér (GOLESCU, Î. 74) s. n.

ȘPALÉR s. n. v. spalier.

spaliér (-li-er) s. n., pl. spaliére

spaliér s. n. (sil. -li-er), pl. spaliére

SPALIÉR s. gard viu.

SPALIÉR s.n. 1. Scară făcută din bare paralele (de lemn) pe care se sprijină plantele agățătoare. 2. Șir de plante sau arbuști cu ramurile tunse, care alcătuiesc un perete de verdeață în lungul unei alei. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară, fixat de perete; scară fixă. [Pron. -li-er, pl. -re. / < germ. Spalier, cf. fr. espalier].

SPALIÉR s. n. 1. scară din bare paralele pe care se sprijină plantele agățătoare. 2. șir de tufe tunse, perete de verdeață de-a lungul unei alei. 3. aparat de gimnastică în formă de scară, fixat de perete. (< germ. Spalier)

spaliér (-re), s. n. – Suport, scară fixă. – Var. spalir. It. spalliere, prin intermediul germ. Spalier.

SPALIÉR ~e n. 1) Sistem de susținere a viței de vie și a unor pomi fructiferi, format din stâlpi verticali între care sunt întinse orizontal mai multe rânduri de sârmă, de care se leagă aceste plante. 2) Rând de plante sau de arbuști cu ramurile tunse care formează un perete de verdeață de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastică constituit dintr-o scară fixată vertical pe un perete; scară fixă. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

spalier n. 1. șireag de soldați; 2. alee: spalieri de portocali (= fr. espalier).

*spaliér n., pl. e (fr. espalier, d. it. spalliera, spătar, rezemătoare, spalletta, parapet, d. spalla, umăr; germ. spalier. V. spată). Șir de pomĭ roditorĭ saŭ chear și un singur pom cu ramurile întinse pe stinghiĭ (așezate pe acelașĭ plan) saŭ pe un zid.

SPALIER s. gard viu.