Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru spaim─â

SP├üIM─é, spaime, s. f. 1. Team─â puternic─â ╚Öi violent─â provocat─â de o emo╚Ťie, de ceva neprev─âzut ╚Öi primejdios; groaz─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. De spaim─â = ├«nfior─âtor, ├«ngrozitor; extraordinar, neobi╚Önuit. ÔŚŐ Loc. vb. A b─âga spaima (├«n cineva) = a ├«nfrico╚Öa, a ├«nsp─âim├ónta (pe cineva). A da spaima ├«n cineva = a se ├«nfrico╚Öa, a se ├«nsp─âim├ónta. ÔŚŐ Expr. A intra spaima ├«n cineva, se spune c├ónd cineva e mereu ├«nsp─âim├óntat, se sperie u╚Öor (dup─â ce a trecut printr-o sperietur─â mare). A tr─âi cu spaima-n s├ón = a fi st─âp├ónit continuu de fric─â. A trage o spaim─â = a trece printr-o sperietur─â mare. ÔÖŽ (Pop.) Fric─â boln─âvicioas─â; nevroz─â. 2. Fiin╚Ť─â, lucru, fenomen care ├«nfrico╚Öeaz─â. ÔÇô Et. nec.
SP├üIM─é, spaime, s. f. 1. Emo╚Ťie puternic─â ╚Öi violent─â provocat─â de ceva neprev─âzut ╚Öi primejdios; groaz─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. De spaim─â = ├«nfior─âtor, ├«ngrozitor; extraordinar, neobi╚Önuit. ÔŚŐ Loc. vb. A b─âga spaima (├«n cineva) = a ├«nfrico╚Öa, a ├«nsp─âim├ónta (pe cineva). A da spaima ├«n cineva = a se ├«nfrico╚Öa, a se ├«nsp─âim├ónta. ÔŚŐ Expr. A intra spaima ├«n cineva, se spune c├ónd cineva e mereu ├«nsp─âim├óntat, se sperie u╚Öor (dup─â ce a trecut printr-o sperietur─â mare). A tr─âi cu frica-n s├ón = a fi st─âp├ónit continuu de fric─â. A trage o spaim─â = a trece printr-o sperietur─â mare ÔÖŽ (Pop.) Fric─â boln─âvicioas─â, nevroz─â. 2. Fiin╚Ť─â, lucru, fenomen care ├«nfrico╚Öeaz─â. ÔÇô Et. nec.
SP├üIM─é, spaime, s. f. 1. Emo╚Ťie puternic─â ╚Öi violent─â, provocat─â de un lucru neprev─âzut ╚Öi primejdios. V. fric─â, groaz─â. Balaurul... plesnea din coad─â, de te luau fiori de spaim─â. ISPIRESCU, L. 200. C─âtr─â sar─â, ajung├«nd mo╚Öneagul ╚Öi cu purcelul acas─â, pe bab─â o ╚Öi apuc─â un tremur de spaim─â ╚Öi ├«ncepe a se v─âic─âra. CREANG─é, P. 84. Mul╚Ťi durar─â, dup─â vremuri, peste Dun─âre vrun pod De-au trecut cu spaima lumii ╚Öi mul╚Ťime de norod. EMINESCU, O. I 147. S─ârmana!... era le╚Öinat─â de spaim─â. ALECSANDRI, T. I 423. ÔŚŐ (Poetic) Se pare c─â furtuna ridic─â al ei glas, C─â v├«ntul trece-n spaim─â pe-al m─ârilor talaz. EMINESCU, O. I 94. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. De spaim─â = ├«nfior─âtor, ├«ngrozitor; extraordinar, neobi╚Önuit. B─âdie Gheorghe, am avut o vedenie de spaim─â. SADOVEANU, P. M. 126. ├Ändat─â purcese ca un duh de spaim─â ├«mboldit de fierbin╚Ťeala frigurilor. NEGRUZZI, S. I 66. ÔŚŐ Expr. A intrat spaima ├«n cineva, se spune c├«nd cineva e tot cu fric─â, se sperie u╚Öor (dup─â ce a trecut printr-o sperietur─â mare). C├«nd intr─â spaima ├«n oi, degeaba toat─â munca. ISPIRESCU, L. 397. A tr─âi cu spaima ├«n s├«n = a fi nelini╚Ötit, st─âp├«nit de fric─â. Vorbi ├«nt├«i cu logof─âtul Bumbu, care m─ârturisi c─â tr─âie╚Öte cu spaima-n s├«n. REBREANU, R. II 11. A trage o spaim─â = a trece printr-o sperietur─â grozav─â. A da spaima ├«n cineva sau (mai rar) a da spaim─â cuiva = a speria pe cineva, a ├«nfrico╚Öa. ├Äntr-o ├«ntindere dreapt─â ╚Öi goal─â, orice ar─âtare neobi╚Önuit─â d─â spaim─â acestor paseri sfioase. SADOVEANU, O. L. 29. D─â spaima-n vr─âbii, latr─â-n v├«nt. ├Ä╚Öi face mendrele; eu c├«nt ╚śi codrul lin r─âsun─â. IOSIF, PATR. 16. A lua spaima cuiva = a se teme de cineva, a fi ├«ngrozit, terorizat de cineva. A-╚Öi face spaim─â = a se speria, a se ├«ngrozi. Jugani spaim─â c─â-╚Öi f─âcea. TEODORESCU, P. P. 689. 2. Fig. Fiin╚Ť─â sau lucru care ├«nsp─âim├«nt─â. Omul acesta e spaim─â. SADOVEANU, O. I 437. Genarul ├«nc─âlec─â ╚Öi zbur─â ca spaima cea b─âtr├«n─â ├«n urma fugi╚Ťilor. EMINESCU, L. P. 180 ÔŚŐ (Urmat de determin─âri ├«n genitiv) Fura statul ╚Öi era spaima oamenilor c├«nd venea cu tobo╚Öarul dup─â el, pentru bir. PAS, Z. I 153. Iaca ╚Öi codrul Grum─âze╚Ötilor, grija negustorilor ╚Öi spaima ciocoilor. CREANG─é, P. 119. 3. (Popular) Fric─â boln─âvicioas─â, stare patologic─â de fric─â; nevroz─â. Nu e bine... s─â apun─â soarele pe hainele copilului, c─â apoi cap─ât─â spaim─â. MARIAN, NA. 333.
spáimă s. f., g.-d. art. spáimei; pl. spáime
spáimă s. f., g.-d. art. spáimei; pl. spáime
SPÁIMĂ s. v. groază.
SPÁIMĂ s. v. lipitoare, nevropatie, nevroză, păpăludă, psihonevroză, sperietură.
sp├íim─â (-me), s. f. ÔÇô Team─â, fric─â, groaz─â. Origine incert─â. Se consider─â drept. der. de la un lat. *expavß┐Ĺmen, din expav─Ľre (Cipariu, Gram., 87; Pu╚Öcariu 1611; Tiktin) care corespunde semantic, dar reprezint─â dificult─â╚Ťi formale. Der. din lat. (gr.) spasma (Candrea) pare mai ├«ndoielnic─â. ÔÇô Der. (├«n)sp─âima, vb. (a ├«nfrico╚Öa, a ├«ngrozi); sp─âimit, adj. (├«nnebunit, z─âp─âcit); sp─âimos, adj. (fricos, sperios). Cf. sp─âim├«nta. ÔÇô Din rom. provine s─âs. sp├«im├¬.
SP├üIM─é ~e f. 1) Stare de team─â violent─â (cauzat─â de o primejdie sau de ceva neprev─âzut ╚Öi amenin╚Ť─âtor); fric─â mare. A fi cuprins de ~. ÔŚŐ A b─âga ~a ├«n cineva a face ca cineva s─â se team─â foarte tare. A da ~a ├«n cineva a fi cuprins de fric─â mare. A trage o ~ a trece printr-o fric─â mare. A muri de ~ a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoac─â team─â. [G.-D. spaimei] /<lat. expavimen
spaimă f. frică mare și neașteptata. [Lat. *EXPAVIMEN (din EXPAVERE, a se speria)].
sp├í─şm─â f., pl. e (lat. *ex-p├ívimen, d. ex-pav├ęre, a se sp─â─şm├«nta. Forma *expavimen, dat─â de Tkt., ar veni d. pavire, a b─ât─âturi. V. p─âm├«nt). Groaz─â, teroare, panic─â. A-t─ş face spa─şm─â, a te sp─âim├«nta: calu ╚Ö─ş-a f─âcut spa─şm─â ╚Öi a r─âsturnat docaru. Fig. Iron. Acest om e spa─şma pivni╚Ťelor, e mare be╚Ťiv. ├Än Cod. Vor. sp├íem─â.
spaim─â s. v. LIPITOARE. NEVROPATIE. NEVROZ─é. P─éP─éLUD─é. PSIHONEVROZ─é. SPERIETUR─é.
SPAIM─é s. groaz─â, ├«ncr├«ncenare, ├«nfiorare, ├«nfrico╚Öare, ├«ngrozire, insp─âim├«ntare, oroare, teroare, (├«nv. ╚Öi pop.) o╚Ť─âr├«re, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├«rb─â, (reg.) ├«nfricare, p─âlitur─â, (├«nv.) sp─âim├«ntare, sp─âim├«nt─âtur─â, (fig.) cutremur. (Simte o ~ teribil─â.)
de spaim─â / speriat expr. uimitor, uluitor.

Spaim─â dex online | sinonim

Spaim─â definitie

Intrare: spaim─â
spaim─â substantiv feminin