spadasin definitie

10 definiții pentru spadasin

SPADASÍN, spadasini, s. m. 1. Persoană care luptă înarmată cu spada. ♦ Persoană căreia îi place să se dueleze; duelgiu; p. ext. ucigaș. 2. Sportiv specializat în probele de spadă (2). – Din fr. spadassin.
SPADASÍN, spadasini, s. m. 1. Persoană care luptă înarmată cu spada. ♦ Persoană căreia îi place să se dueleze; duelgiu; p. ext. ucigaș. 2. Sportiv specializat în probele de spadă (2). – Din fr. spadassin.
SPADASÍN, spadasini, s. m. Luptător cu spada; p. ext. ucigaș. Doi spadasini, Schimb de cuvinte, Pas înapoi, pas înainte, Un zăngănit, un jalnic glas. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42. Chiar în castel acuma avem cîțiva străini, Năprasnici șefi de bande, eroici spadasini. ALECSANDRI, T. II 136. ♦ Om căruia îi place să se războiască, să se bată în duel. Garnowski? spadasinul ăla tîmpit... i-aș trage o palmă. CAMIL PETRESCU, T. II 36. (Prin exagerare) Parcă văd cum stau la pîndă, pătimași și cîrtitori, Nevoiașii noștri critici – spadasinii damblagii. VLAHUȚĂ, P. 83.
spadasín s. m., pl. spadasíni
spadasín s. m., pl. spadasíni
SPADASÍN s.m. Luptător cu spada. ♦ Amator de dueluri; duelgiu; ucigaș plătit; persoană cu porniri războinice. [< fr. spadassin, cf. it. spadaccino < spada].
SPADASÍN s. m. 1. luptător cu spada. ◊ amator de dueluri. 2. ucigaș plătit; om cu porniri războinice. (< fr. spadassin)
SPADASÍN ~i m. 1) Luptător cu spada. 2) Sportiv care practică probele de spadă. /<fr. spadassin
spadasin m. 1. (în sens bun), luptător: năpraznici șefi de bandă, eroici spadasini AL.; 2. (în sens mai adesea rău), bătăuș: jumătate eroi, jumătate spadasini AL.
*spadasín m. (fr. spadassin, d. it. spadaccino, d. spada, spadă). Acela care știe bine scrima și (de multe orĭ plătit de altu) caută ceartă ca să-l provocĭ la duel și să te ucidă.

spadasin dex

Intrare: spadasin
spadasin substantiv masculin