Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru spa╚Ťiu

SP├ü╚ÜIU, spa╚Ťii, s. n. 1. (Fil.; la sg.) Form─â obiectiv─â ╚Öi universal─â a existen╚Ťei materiei, inseparabil─â de materie, care are aspectul unui ├«ntreg ne├«ntrerupt cu trei dimensiuni ╚Öi exprim─â ordinea coexisten╚Ťei obiectelor lumii reale, pozi╚Ťia, distan╚Ťa, m─ârimea, forma, ├«ntinderea lor. ÔÖŽ (Mat.) Mul╚Ťime de puncte care prezint─â anumite propriet─â╚Ťi. ÔŚŐ Geometrie ├«n spa╚Ťiu = ramur─â a geometriei care studiaz─â figurile ale c─âror elemente sunt situate ├«n planuri diferite. 2. ├Äntindere nem─ârginit─â care cuprinde corpurile cere╚Öti; v─âzduh; por╚Ťiune din atmosfer─â; ├«ntinderea, locul care ne ├«nconjoar─â. ÔŚŐ Spa╚Ťiu aerian = por╚Ťiune din atmosfer─â corespunz─âtoare limitelor teritoriale ale unui stat ╚Öi ├«n care acesta ├«╚Öi exercit─â suveranitatea. Spa╚Ťiu cosmic = ├«ntindere nem─ârginit─â situat─â dincolo de atmosfera P─âm├óntului. ÔÖŽ Perspectiv─â vast─â, orizont larg. 3. Loc, suprafa╚Ť─â, ├«ntindere limitat─â. ÔÖŽ Limitele ├«ntre care se desf─â╚Öoar─â o ac╚Ťiune; cadru. ÔÖŽ Lungime luat─â de-a lungul traiectoriei unui corp mobil. 4. Loc (liber) ├«ntre dou─â obiecte; distan╚Ť─â, interval. ÔŚŐ Spa╚Ťiu verde = suprafa╚Ť─â acoperit─â de vegeta╚Ťie ├«n perimetrul unei a╚Öez─âri. ÔÖŽ (Tipogr.) Interval alb l─âsat ├«ntre cuvintele sau r├óndurile culese; p. ext. unealt─â cu care se realizeaz─â acest interval. ÔÖŽ (Muz.) Interval ├«ntre liniile unui portativ. 5. Interval de timp, r─âstimp. ÔÇô Din lat. spatium, fr. espace.
SP├ü╚ÜIU, spa╚Ťii, s. n. 1. (Fil.; la sg.) Form─â obiectiv─â ╚Öi universal─â a existen╚Ťei materiei, inseparabil─â de materie, care are aspectul unui ├«ntreg ne├«ntrerupt cu trei dimensiuni ╚Öi exprim─â ordinea coexisten╚Ťei obiectelor lumii reale, pozi╚Ťia, distan╚Ťa, m─ârimea, forma, ├«ntinderea lor. ÔÖŽ (Mat.) Mul╚Ťime de puncte care prezint─â anumite propriet─â╚Ťi. ÔŚŐ Geometrie ├«n spa╚Ťiu = ramur─â a geometriei care studiaz─â figurile ale c─âror elemente sunt situate ├«n planuri diferite. 2. ├Äntindere nem─ârginit─â care cuprinde corpurile cere╚Öti; v─âzduh; por╚Ťiune din atmosfer─â; ├«ntinderea, locul care ne ├«nconjur─â. ÔŚŐ Spa╚Ťiu aerian = por╚Ťiune din atmosfer─â corespunz─âtoare limitelor teritoriale ale unui stat ╚Öi ├«n care acesta ├«╚Öi exercit─â suveranitatea. Spa╚Ťiu cosmic = ├«ntindere nem─ârginit─â situat─â dincolo de atmosfera P─âm├óntului. ÔÖŽ Perspectiv─â vast─â, orizont larg. 3. Loc, suprafa╚Ť─â, ├«ntindere limitat─â. ÔÖŽ Limitele ├«ntre care se desf─â╚Öoar─â o ac╚Ťiune; cadru. ÔÖŽ Lungime luat─â de-a lungul traiectoriei unui corp mobil. 4. Loc (liber) ├«ntre dou─â obiecte; distan╚Ť─â, interval. ÔŚŐ Spa╚Ťiu verde = suprafa╚Ť─â acoperit─â de vegeta╚Ťie ├«n perimetrul unei a╚Öez─âri. ÔÖŽ (Tipogr.) Interval alb l─âsat ├«ntre cuvintele sau r├óndurile culese; p. ext. unealt─â cu care se realizeaz─â acest interval. ÔÖŽ (Muz.) Interval ├«ntre liniile unui portativ. 5. Interval de timp, r─âstimp. ÔÇô Din lat. spatium, fr. espace.
SP├ü╚ÜIU, spa╚Ťii, s. n. 1. (Fil.; numai la sg.) Form─â de baz─â a materiei, care se prezint─â ca un ├«ntreg ne├«ntrerupt, cu trei dimensiuni. Formele de baz─â ale oric─ârei existen╚Ťe s├«nt spa╚Ťiul ╚Öi timpul, ╚Öi o existen╚Ť─â in afara timpului este o absurditate tot at├«t de mare ca ╚Öi o existen╚Ť─â ├«n afara spa╚Ťiului. ENGELS, A. 62. Am ├«nceput s─â studiez filozofia din timpurile mai noi ╚Öi mai ales problema spa╚Ťiului ╚Öi timpului. CAMIL PETRESCU, U. N. 24. ÔŚŐ Geometrie ├«n spa╚Ťiu = ramur─â a geometriei care studiaz─â figurile ale c─âror elemente nu s├«nt situate ├«n acela╚Öi plan. Spa╚Ťiu cosmic v. cosmic. 2. ├Äntindere nem─ârginit─â ├«n care se v─âd corpurile cere╚Öti (v. cer); ├«ntinderea, locul care ne ├«nconjoar─â. Spa╚Ťiile interplanetare s├«nt str─âb─âtute de razele ultraviolete emise de soare. MARINESCU, P. A. 41. Cartea ├«ndepline╚Öte... minunea de a ne pune ├«n contact cu semenii no╚Ötri dep─ârta╚Ťi ├«n timp ╚Öi spa╚Ťiu. SADOVEANU, E. 43. Co╚Öbuc ├«╚Öi ├«ncheie strofa f─âc├«nd s─â vibreze, deodat─â, de poezia verii, tot spa╚Ťiul dintre noi ╚Öi muntele ├«ndep─ârtat: ┬ź╚śi tot v─âzduhul era plin de c├«ntece ciripitoare┬╗. IBR─éILEANU, S. 142. ÔŚŐ Spa╚Ťiu aerian = por╚Ťiune, din atmosfer─â situat─â deasupra unei ╚Ť─âri ╚Öi ├«n care ├«╚Öi exercit─â autoritatea statul respectiv. ÔÖŽ Perspectiv─â vast─â, orizont larg. Privirile noastre uimite, ├«nsetate de spa╚Ťiu, zboar─â peste mun╚Ťii a trei jude╚Ťe, ├«n rari╚Ötea deschis─â din toate p─âr╚Ťile. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 94. 3. Loc delimitat, suprafa╚Ť─â limitat─â. Luminoas─â ╚Öi voioas─â ╚Ťi-era casa p─ârinteasc─â... Avea spa╚Ťiu ╚Öi aer, soare cald s-o poleiasc─â. MACEDONSKI, O. I 75. ÔŚŐ Spa╚Ťiu locativ v. locativ. ÔÖŽ Cadru. El simte... fiecare sim╚Ťim├«nt al eroilor s─âi... ├«nc├«t i-ar trebui spa╚Ťiul larg al unui roman pentru a le exprima. GHEREA, ST. CR. I 358. ÔÖŽ Lungime luat─â de-a lungul traiectoriei unui corp mobil. 4. Distan╚Ť─â, interval, loc liber ├«ntre obiecte. ÔÖŽ (Tipogr.) Interval alb l─âsat ├«ntre cuvintele sau r├«ndurile culese; p. ext. pies─â care serve╚Öte la ob╚Ťinerea acestui interval. ÔÖŽ (Muz.) Interval ├«ntre liniile unui portativ. 5. Interval de timp, fragment de timp; r─âstimp. P├«n-acum, ├«ntr-un spa╚Ťiu de timp mai mult de un an... tot timpul se consum─â ├«n intrigi. GHICA, A. 766. Poate fi ceva mai fioros dec├«t a petrece cu un om ├«n toat─â puterea vie╚Ťei, ╚Öi in spa╚Ťiul de c├«teva minute a-l vide mort? NEGRUZZI, S. I 310. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) spa╚Ťiuri (ALEXANDRESCU, M. 41).
sp├í╚Ťiu [╚Ťiu pron. ╚Ťiu] s. n., art. sp├í╚Ťiul; pl. sp├í╚Ťii, art. sp├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
sp├í╚Ťiu s. n. [-╚Ťiu pron. -╚Ťiu], art. sp├í╚Ťiul; pl. sp├í╚Ťii, art. sp├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
SP├ü╚ÜIU s. 1. v. cuprins. 2. v. zon─â. 3. v. distan╚Ť─â. 4. dep─ârtare, distan╚Ť─â, interval, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este ├«ntre cei doi st├ólpi?) 5. v. v─âzduh. 6. v. perioad─â.
SP├ü╚ÜIU s.n. 1. Form─â fundamental─â a existen╚Ťei materiei, inseparabil─â de aceasta, av├ónd aspectul unui ├«ntreg ne├«ntrerupt cu trei dimensiuni ╚Öi care exprim─â ordinea ├«n care sunt dispuse obiectele ╚Öi procesele existente concomitent. 2. ├Äntindere nem─ârginit─â care cuprinde corpurile cere╚Öti; v─âzduh. 3. Loc, suprafa╚Ť─â, ├«ntindere limitat─â. ÔŚŐ (Mil.) Spa╚Ťiu de siguran╚Ť─â = distan╚Ťa minim─â p├ón─â la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra c─âruia se trage f─âr─â a risca s─â fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) ├«ntre dou─â obiecte; distan╚Ť─â, interval. ÔŚŐ Spa╚Ťiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei a╚Öez─âri. ÔÖŽ Distan╚Ť─â cuprins─â ├«ntre dou─â linii orizontale ale portativului. ÔÖŽ (Poligr.) Interval alb l─âsat ├«ntre cuvintele sau r├óndurile culese; (p. ext.) instrument care serve╚Öte la ob╚Ťinerea acestei spa╚Ťieri. 5. (Mat.) Mul╚Ťime de elemente (puncte) av├ónd anumite propriet─â╚Ťi. ÔÖŽ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ie╚Öirea unui element de sistem. [Pron. -╚Ťiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].
SP├ü╚ÜIU s. f. 1. form─â fundamental─â de existen╚Ť─â a materiei, inseparabil─â de aceasta, av├ónd aspectul unui ├«ntreg ne├«ntrerupt cu trei dimensiuni ╚Öi care exprim─â ordinea ├«n care sunt dispuse obiectele ╚Öi procesele. 2. ├«ntindere nem─ârginit─â care cuprinde corpurile cere╚Öti; v─âzduh. ÔÖŽ ~ aerian = spa╚Ťiul de deasupra unui stat, supus suveranit─â╚Ťii acestuia; ~ cosmic = spa╚Ťiul ├«n afara stratosferei P─âm├óntului; ~ maritim = spa╚Ťiu geografic cuprinz├ónd apele m─ârilor ╚Öi oceanelor, fundul ╚Öi subsolul acestora. 3. loc, suprafa╚Ť─â, ├«ntindere limitat─â. ÔÖŽ (mil.) ~ de siguran╚Ť─â = distan╚Ť─â minim─â p├ón─â la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra c─âruia se trage f─âr─â a risca s─â fie lovite de focul propriu; ~ mort = por╚Ťiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol ├«n care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc ├«ntre dou─â obiecte; distan╚Ť─â, interval. ÔÖŽ ~ verde = teren plantat, ├«n perimetrul unei a╚Öez─âri. ÔŚŐ distan╚Ť─â cuprins─â ├«ntre dou─â linii orizontale ale portativului. ÔŚŐ (poligr.) interval alb l─âsat ├«ntre cuvintele sau r├óndurile culese; (p. ext.) instrument care serve╚Öte la ob╚Ťinerea acestei spa╚Ťieri. 5. (mat.) mul╚Ťime de elemente (puncte) av├ónd anumite propriet─â╚Ťi. ÔŚŐ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ie╚Öirea unui element de sistem. (< lat. spatium, dup─â fr. espace)
sp├í╚Ťiu (-ii), s. n. ÔÇô ├Äntindere cu trei dimensiuni. Lat. spatium (sec. XIX), dublet al lui spas. ÔÇô Der. spa╚Ťia, vb. (a r─âri); spa╚Ťiona, vb. (a spa╚Ťia), din germ. spationieren (Candrea); spa╚Ťios, adj. (larg, ├«nc─âp─âtor), din fr. spacieux.
SP├ü╚ÜIU ~i n. 1) ├Äntindere nelimitat─â care cuprinde toate corpurile cere╚Öti. 2) ├Äntindere a universului cu excep╚Ťia atmosferei terestre. * ~ aerian parte din atmosfer─â, care se ├«ntinde asupra teritoriului unui stat. ~ locativ suprafa╚Ťa camerelor de locuit. 3) Distan╚Ť─â ├«ntre dou─â puncte sau ├«ntre dou─â obiecte. ~ ├«ntre cuvinte. 4) Durat─â care separ─â dou─â momente. 5) filoz. Form─â fundamental─â de existen╚Ť─â a materiei ├«n cadrul c─âreia are loc mi╚Öcarea acesteia. [Sil. -╚Ťiu] /<lat. spatium, it. spazio, fr. espace, germ. Spatium
spa╚Ťiu n. 1. ├«ntindere nem─ârginit─â; 2. ├«ntindere de loc sau de timp.
*sp├í╚Ťi┼ş m. (lat. spatium, d, vgr. st├ídion, dor. ╚Öp├ídion; fr. espace. V. spas ╚Öi stadi┼ş). ├Äntindere indefinit─â: spa╚Ťiu e presupus c─â are tre─ş dimensiun─ş. O ├«ntindere oare-care limitat─â: un mic spa╚Ťi┼ş. Buc─â╚Ťic─â de spij─â ma─ş joas─â de c├«t literele ├«ntrebuin╚Ťat─â la separat cuvintele ├«n tipografie. Muz. Interval ├«ntre liniile portativulu─ş.
SPA╚ÜIU s. 1. cuprins, ├«ntindere, ├«ntins, suprafa╚Ť─â, teritoriu, (├«nv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ ╚Ť─ârii.) 2. loc, zon─â. (Erau ~ii pline cu iarb─â.) 3. dep─ârtare, distan╚Ť─â, (pop.) cale, (├«nv.) loc. (├Äntre cele dou─â ora╚Öe e un ~ de 40 km.) 4. dep─ârtare, distan╚Ť─â, interval, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este ├«ntre cei doi st├«lpi?) 5. aer, atmosfer─â, cer, slav─â, v─âzduh, z─âri (pl.), (livr. fig.) eter, t─ârie. (O pas─âre plute╚Öte ├«n ~.) 6. epoc─â, interval, perioad─â, r─âgaz, r─âstimp, timp, vreme, (pop.) r─âspas, soroc, (├«nv. ╚Öi reg.) seam─â, (├«nv.) z─âstimp, (grecism ├«nv.) protesmie. (Ce s-a petrecut ├«n acest ~?)
ORIENTAREA APARATELOR DE ZBOR/├ÄN SPA╚ÜIU, ansamblu de manevre ╚Öi ac╚Ťiuni comandate manual sau automat care se finalizeaz─â ├«n deplas─âri unghiulare pentru ob╚Ťinerea unei anumite altitudini, pentru evitarea obstacolelor ╚Öi a abordajelor.
SPA╚ÜIU volumul ocupat de aer deasupra p─âm├óntului. Spa╚Ťiu aerian, ├«ntindere deasupra unei ╚Ť─âri sau al unui grup de state (aliate sau aflate ├«n conflict). Spa╚Ťiul aerian aflat deasupra unui stat ╚Öi a apelor sale teritoriale este supus suveranit─â╚Ťii statului respectiv. Spa╚Ťiul aerian este reglementat juridic prin legisla╚Ťia statelor ╚Öi prin conven╚Ťii interna╚Ťionale. Spa╚Ťiul aerian poate fi: necontrolat ╚Öi controlat (dirijat regulat pe por╚Ťiuni unde se zboar─â dup─â regulile zborului instrumental). Spa╚Ťiu de siguran╚Ť─â, ├«n─âl╚Ťime minim─â de evolu╚Ťie a unei aeronave care s─â-i asigure redresarea ├«n cazul apari╚Ťiei unui incident.
spa╚Ťiu I. Protec╚Ťie imaginativ─â a proceselor muzicale ├«n psihicul creatorului, interpretului ╚Öi al auditoriului. Abstract, deci inexistent ├«n realitatea muzicii ca art─â specific temporal─â, s. este totu╚Öi, la nivelul psihicului, un adjuvant al urm─ârii ╚Öi ├«n╚Ťelegerii proceselor interioare ale acestei arte. Apari╚Ťia nota╚Ťiilor* ÔÇô ├«n fond proiect─âri ├«n plan ale unor situa╚Ťii de ├«n─âl╚Ťime (2) ╚Öi de durat─â a sunetului ÔÇô a stimulat imagina╚Ťia creatorilor, a contribuit la ordonarea diverselor opera╚Ťii ├«n sens ÔÇ×orizontalÔÇŁ ╚Öi ├«n sens ÔÇ×verticalÔÇŁ (dovad─â ├«mprumutul acestor adjective ├«n limbajul teoretic-muzical), a conferit s. un anumit statut ontologic ╚Öi practic. V. distan╚Ťial, principiu; propor╚Ťie (1); simetrie; sec╚Ťiune de aur; stereofonie. II. Parametru* opera╚Ťional, no╚Ťiune-pereche a timpului (II) la reprezenta╚Ťiile muzicii seriale* (ex. la Boulez).
a primi (pe cineva) ├«n spa╚Ťiu expr. a g─âzdui (pe cineva), a lua (pe cineva) ├«n chirie; a ├«nchiria (cuiva) o camer─â / un apartament.

Spa╚Ťiu dex online | sinonim

Spa╚Ťiu definitie

Intrare: spa╚Ťiu
spa╚Ťiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -╚Ťiu pr. -╚Ť─şu