SPAȚIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este spațial; lărgime, spațiu deschis. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. spatialité.

SPAȚIALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este spațial; lărgime, spațiu deschis. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. spatialité.

*spațialitáte s. f., g.-d. art. spațialitắții

spațialitáte s. f., g.-d. art. spațialității

SPAȚIALITÁTE s. (rar) spațiozitate. (Poezie a ~ății.)

SPAȚIALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este spațial. [Pron. -ți-a-. / < fr. spatialité, it. spazialità].

SPAȚIALITÁTE f. Caracter spațial. /<fr. spatialité

SPAȚIALITATE s. (rar) spațiozitate. (Poezie a ~.)

spațialitáte s. f. 1964 Lărgime, spațiu deschis ◊ „Conceput pe spațialitate [...] spectacolul tragic se desfășoară într-un cadru cu totul deosebit.” Sc. 12 III 64 p. 2 (cf. fr. spatialité, it. spazialità; L. Seche în P.N. 2/74 p. 45 – exemple din 1957; DN3)