SPĂTÓS, -OÁSĂ, spătoși, -oase, adj. (Despre oameni) Cu umerii largi, lat în spete; robust, voinic. – Spată + suf. -os.

SPĂTÓS, -OÁSĂ, spătoși, -oase, adj. (Despre oameni) Cu umerii largi, lat în spete; robust, voinic. – Spată + suf. -os.

SPĂTÓS, -OÁSĂ, spătoși, -oase, adj. (Despre oameni, mai far despre animale) Lat în spete; robust, voinic. Era un om de peste treizeci de ani, înalt, spătos. REBREANU, P. S. 69. [Iapa] era grasă, grasă Și spătoasă. MARIAN, S. 316. Hoțomanul nalt, pletos Cum e un stejar frunzos, Era Mane cel spătos, Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73. ◊ Fig. Astă rădăcină uscată... Mare și spătoasă Ca o broască țestoasă. TEODORESCU, P. P. 176.

SPĂTÓS, -OÁSĂ, spătoși, -oase, adj. Lat în spete, robust, voinic. – Din spată2 + suf. -os.

spătós adj. m., pl. spătóși; f. spătoásă, pl. spătoáse

spătós adj. m., pl. spătóși; f. sg. spătoásă, pl. spătoáse

SPĂTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este lat în spete. /spate + suf. ~os

spătós, spătoásă, adj. (înv.) voinic.

spătos a. cu spetele late și țepene.

spătós, -oásă adj. (d. spate, pl. d. spată). Lat în spate, robust. V. spatoș.