spătărie definitie

11 definiții pentru spătărie

SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar2. ♦ Instituție condusă de (marele) spătar2; clădire în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. – Spătar2 + suf. -ie.
SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar2. ♦ Instituție condusă de (marele) spătar2; clădire în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. – Spătar2 + suf. -ie.
SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. Cumpără... mai în urmă kuzmetul spătăriei. FILIMON, C. 49. ♦ Instituția condusă de (marele) spătar; localul acestei instituții. Pricinașii erau de față la ușa spătăriei, împreună cu preoții și bătrînii lor, ca să le fie mărturie. SADOVEANU, F. J. 343. Ca mîne o să vedeți și pe nenea Dumitrache închis la spătărie și bătut la tălpi. FILIMON, la TDRG. 2. Sală din palatul domnesc unde se făceau anumite ceremonii și unde era așezat tronul. Domnul intrase cu Husein în spătărie și rînduia cele întăi afaceri ale stăpînirii. SADOVEANU, O. VII 73. Mihnea descălică, trecu printre boierii rînduiți în îndoit șireag, intră în sala mare a spătăriei și se urcă pe tronul domnesc. ODOBESCU, S. A. 91. În palat este și sala crăiască, unde este tronul, adecă spătăria. KOGĂLNICEANU, S. 94. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. Pofti pe noii săi dregători... în spătăria cea mică, la cafea. SADOVEANU, Z. C. 167.
SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. (Înv.) 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituția condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnitorului. – Din spătar2 + suf. -ie.
spătăríe s. f., art. spătăría, g.-d. art. spătăríei; pl. spătăríi, art. spătăríile
spătăríe s. f., art. spătăría, g.-d. art. spătăríei; pl. spătăríi, art. spătăríile
SPĂTĂRÍE s. v. arsenal.
SPĂTĂRÍE ~i f. ist. 1) Funcția de spătar. 2) Durata acestei funcții. 3) Sediul spătarului. 4) Sală din palatul domnesc unde se afla tronul. * ~a cea mică camera de lucru a domnitorului. /spătar + suf. ~ie
spătărie f. 1. demnitate de spătar și cancelaria sa: spiona pe toată lumea și o trăda la spătărie FIL.; 2. sala domnească unde se făceau prezentările și se țineau divanele: sala spătăriei unde era scaunul lui Vodă OD.
spătăríe f. (d. spătar 1). Vechĭ. Demnitatea de spătar. Cancelaria luĭ. Cameră de arme. Arsenal.
spătărie s. v. ARSENAL.

spătărie dex

Intrare: spătărie
spătărie substantiv feminin