SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar2. – Spătar2 + suf. -easă.

SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar2. – Spătar2 + suf. -easă.

SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar.

SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. (Înv.) Soție de spătar. – Din spătar2 + suf. -easă.

spătăreásă s. f., g.-d. art. spătărései; pl. spătărése

spătăreásă s. f., g.-d. art. spătărései; pl. spătărése

SPĂTĂREÁSĂ s. (IST.) (înv.) spătăriță, spătăroaie.

SPĂTĂREÁSĂ ~ése f. ist. Soție a spătarului. /spătar + suf. ~easă

SPĂTĂREASĂ s. (IST.) (înv.) spătăriță, spătăroaie.

spătăreasă definitie

spătăreasă dex

Intrare: spătăreasă

spătăreasă substantiv feminin