Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sp─ârtur─â

SP─éRT├ÜR─é, sp─ârturi, s. f. 1. Cr─âp─âtur─â, gaur─â, deschiz─âtur─â produs─â prin spargere. 2. Ciob, a╚Öchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptur─â. ÔÇô Spart2 + suf. -ur─â.
SP─éRT├ÜR─é, sp─ârturi, s. f. 1. Cr─âp─âtur─â, gaur─â, deschiz─âtur─â produs─â prin spargere. 2. Ciob, a╚Öchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptur─â. ÔÇô Spart2 + suf. -ur─â.
SP─éRT├ÜR─é, sp─ârturi, s. f. 1. Gaur─â, deschiz─âtur─â (produs─â prin spargere, prin distrugere sau rupere). Umbrele amurgurilor intrau prin sp─ârturi, prin col╚Ťurile ruinii. SADOVEANU, O. III 583. Pere╚Ťii v─ârui╚Ťi de cur├«nd de-abia se v─âd prin sp─ârturile gardului. REBREANU, I. 10. ├Än cealalt─â parte a ╚Öurii, ╚Ötiam o sp─ârtur─â. Pe acolo, ├«n b─âtaia lunii a╚Ö fi putut vedea tot. DUN─éREANU, N. 36. ÔŚŐ (Poetic) Se vede oi╚Ötea carului-mare printr-o sp─ârtur─â din norii negri. DUMITRIU, P. F. 21. Soarele se ivi ├«ntr-o sp─ârtur─â de nouri, aprinz├«nd mii de curcubeie pe c├«mpurile ├«nz─âpezite. REBREANU, N. 96. ÔÖŽ Deschiz─âtur─â. Nu i se vede dec├«t bra╚Ťul gol, care iese printr-o sp─ârtur─â a v─âlului, ╚Öi ├«n care ╚Ťine o f─âclie de cear─â. NEGRUZZI, S. III 379. 2. (Mai ales la pl.) Bucat─â rezultat─â ├«n urma spargerii unui obiect; ciob, a╚Öchie. Spre sud-est de satul Ib─âne╚Öti este o sili╚Öte veche... unde se g─âsesc ├«nc─â buc─â╚Ťi de fier, h├«rburi, sp─ârturi de c─âr─âmid─â ╚Öi alte obiecte vechi. ODOBESCU, S. II 225. ÔÖŽ (Rar) Schij─â. La sf├«r╚Öitul bombardamentului, o sp─ârtur─â mare m─â atinse pe m├«n─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 375. 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptur─â.
sp─ârt├║r─â s. f., g.-d. art. sp─ârt├║rii; pl. sp─ârt├║ri
sp─ârt├║r─â s. f., g.-d. art. sp─ârt├║rii; pl. sp─ârt├║ri
SP─éRT├ÜR─é s. 1. ciobitur─â, ciocnitur─â, cr─âp─âtur─â, fisur─â, plesnitur─â. (~ unui vas de lut.) 2. ciob, h├órb, ╚Ťand─âr─â, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O ~ dintr-o oal─â de lut.) 3. deschiz─âtur─â, gaur─â. (A p─âtruns printr-o ~.) 4. gaur─â, ruptur─â, (├«nv.) fr├óntur─â. (O ~ ├«n corpul unei nave.)
SPĂRTÚRĂ s. v. chei, defileu, ruptură, sfâșietură, spintecătură, strâmtoare.
SPĂRTÚRĂ ~i f. 1) Deschizătură produsă prin spargere. 2) fig. Dezbinare provocată de nepotrivirea unor interese. /spart + suf. ~ură
sp─ârtur─â f. 1. efectul spargerii; 2. locul unde sÔÇÖa spart, gaur─â.
sp─ârt├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu spargeri─ş, gaur─â ├«ntrÔÇÖun plan: peatra a f─âcut o sp─ârtur─â ├«n geam, ghiuleaua ├«n zid.
sp─ârtur─â s. v. CHEI. DEFILEU. RUPTUR─é. SF├Ä╚śIETUR─é. SPINTEC─éTUR─é. STR├ÄMTOARE.
SP─éRTUR─é s. 1. ciobitur─â, ciocnitur─â, cr─âp─âtur─â, fisur─â, plesnitur─â. (~ a unui vas de lut.) 2. ciob, h├«rb, ╚Ťand─âr─â, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O ~ dintr-o oal─â de lut.) 3. deschiz─âtur─â, gaur─â. (A p─âtruns printr-o ~.) 4. gaur─â, ruptur─â, (├«nv.) fr├«ntur─â. (O ~ ├«n corpul unei nave.)

Sp─ârtur─â dex online | sinonim

Sp─ârtur─â definitie

Intrare: sp─ârtur─â
sp─ârtur─â substantiv feminin